E greu să nu urăşti oameni, lucruri sau instituţii când îţi frâng spiritul şi se bucură de suferinţa ta. Ura e singurul sentiment care are sens. Dar ştiu ce face ura din om. Îl sfâşie, îl transformă în ceva străin, ceva ce şi-a promis că nu va deveni vreodată. Asta trebuie să vă spun, să ştiţi cât mă străduiesc să nu cedez sub greutatea lucrurilor groaznice din inima mea. Uneori simt că viaţa mea e ca un echilibru mortal. Sentimentele mele se lovesc de îndatoririle pe care le am. Confuzie. Remuşcare. Pare un clişeu. Dar nu este. Şi doare.