Aceasta este unul dintre potențialele cauze și pentru gândirea dihotomică, respectiv de tip alb sau negru.

Adulții care au această distorsiune cognitivă, adesea se întâmplă ca în copilărie să fi avut un părinte distant emoțional sau care nu era mereu acolo pentru a-i satisface nevoile (în special mama). Astfel încât vor percepe părintele ca fiind rău, însă pentru că are nevoie să se simtă în siguranță vor interioriza răutatea („sunt un copil rău dacă mama nu răspunde la nevoile mele, căci el este un părinte bun”) văzând părintele ca fiind bun, iar în viața adultă vor idealiza foarte ușor persoane, mai ales parteneri de viață. Ca mai apoi să îi denigreze.

Toate astea pentru că în copilărie nu au putut integra că același părinte era și bun și rău, iar în viața adultă nu pot vedea că oamenii pot fi și buni și răi în același timp.

de Konstant Nihil

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.