Trupul are o memorie proprie. Aparte de minte, corpul reține senzații, mișcări, reacții. Gândurile se pot risipi, oricum mintea se disipează cea dintâi. Dar trupul încă mai stăruie, încă insistă destulă vreme, știind să răspundă imaginilor cu o ardență înfundată. O bună parte din viața trupului se desfășoară în mijlocul unor ecouri, în toiul unor vibrații demult desprinse de sursa lor. A te întinde lângă, a te ridica din, a sta pe, a merge prin – trupul știe pe de rost în felul lui. Dar timpul este viteza cu care trecutul se estompează. Iar corpul e cel prin care timpul trece la fel de ușor ca norii pe cer, materia nu-i un obstacol. Însă, față cu corpul, mintea e prima care se subțiază.

de Mario Barangea