Invataminte dupa Colective? Reale? Pentru fiecare dintre noi? Ti-au dat guru astia ai exprimarii publice vreun moment in care sa te indoiesti de tine? In republica asistentiala romana tu esti o forma de existenta imberba si inocenta, boii care nu te sterg la fund sunt de vina pentru ca, nu-i asa, ii platesti inclusiv pentru asta! Doar ca, pana sa apara ei, se intampla incredibilul fapt ca tu esti responsabil. De tine si nu doar de tine.

Esti patron? Iti place cum se dau vrabiutele la tine coplesite de autoritatea feromonala pe care o eliberezi constant si imperial? Stai, in plm, acolo cand e plin! Stai acolo intepenit, cu gatul ridicat ca suricatele punand raul inainte ca asa e cu oamenii beti! Asta daca iti pasa si de ei dar si de tine! Nu ti-ai facut librarie, ti-ai facut un reactor instabil cu potential exploziv in orice moment, in care oamenii iti platesc de 5 ori orice toarna in ei, exact ca sa se bucure de libertate in conditii de siguranta. Ca sa ajunga teferi si veseli acasa. Ti se plateste pentru asta, nu e pe gratis. Si nimeni nu vede ce vezi tu, nimeni nu poate sa te inlocuiasca, nimanui nu-i pasa mai mult decat tie!

Pentru ca nimeni nu-te a pus sa-ti faci club. A fost decizia ta. Si oricati Arafati, Banicioi, Ponti, Trumpi sau Obami sunt pusi pe tablou vinovati dupa, mortii sunt contorizati la tine daca ai o singura urma de umanitate in tine. Tu o sa dormi cu ei in fiecare noapte. Sau poate nu, daca vine societatea civila intr-un vaier nesfarsit si-ti ia de pe cap! Du-te in plm singur la inchisoare daca-ti se intampla totusi. Baga-te acolo si roaga-i sa incuie usa. Tu i-ai condamnat la moarte prin ce ai facut sau mai ales prin ce n-ai facut! Bisnisul asta nu e doar ca sa numeri Zetul de la final, e si despre responsabilitate.

Esti client? Stai departe de sarcofage insalubre cu tavanele la 4 degete de crestetul capului tau, in care se intra ca-n buncarele sovietice. Nu e cool, acolo e doar unu care-ti exploateaza naivitatea aroganta! Generatii intregi ne-am inghesuit in ruine si beciuri amenajate in postapocalyptic scenary, in traducere: in care nu s-a investit un singur leu, nici macar la buda care clocoteste de rahat. Dar ce rebeli am fost! Ce liberi! E locul din care am injurat autoritatile neintelegand ca nu exista coruptie fara cele doua parti implicate in tranzactie la modul egal. Am ridicat statui baietilor destepti care „au salvat” prin spagi si tupeu adevarate capcane mortale, mizand ca daca se intampla ceva exista suficiente mutre neplacute in structurile statului pe care sa se dea vina. Si chiar sunt. Dar nu, nu sunt suficient de vinovati, precum ne place sa credem acum. Sunt cel mult EGAL de vinovati cu noi, cei care am facut ca aceste mlastini sa traiasca.

Nu vad nicaieri lectiile astea, la 4 ani dupa ce 70 de oameni au murit in cele mai oribile moduri imaginabile. Il vad insa pe Tolontan si CTP cum isi mai trec le raboj o mare victorie jurnalistica si morala. Certandu se cu aceasta entitate flasca si incapabila care este statul roman, in aceasta culme a neasumarii de catre noi ca indivizi unici a oricarei responsabilitati. E simplu si da bine. L-ai lua la palme pe CTP daca ti-ar spune tie, in direct in primetime, „ba pula, esti la fel de vinovat ca si maimutele astea, esti ca ei, esti tu pus acolo, nimic altceva”?

Ai putea sa suporti asta? Niciodata!

de Tudor Dumitrascu