Lumea în care trăim moare, se descompune, mai încet sau mai repede. Este lumea pe care au născut-o Revoluţia şi capitalismul industrial, dar şi invenţia lui Gutenberg, tiparul. Care a permis răspândirea ideilor şi accesul tot mai multor oameni la acele idei.

Revoluţia Industrială şi capitalismul au accelerat dezvoltarea economică, au generat noi structuri sociale, noi forme politice şi noi sisteme de valori morale. Dar ca orice sistem viu, lumea Revoluţiei Industriale a intrat în declin. În acest timp se naşte o lume nouă, animată de o nouă Revoluţie, Revoluţia Informaţională. Dacă în lumea care moare economia a fost dominată de producţia de bunuri materiale, economia noii lumi va fi dominată de producţia de bunuri simbolice.

Revoluţia Informaţională generează deja noi forme de organizare socială, noi valori morale şi politice. Ele nu sunt pe deplin structurate, nu au un contur bine definit. Unele îşi trag seva din valorile lumii vechi, le continuă în forme noi. Altele sunt noi, sunt specifice unei minorităţi, şi greu acceptabile de majoritate. Cele două lumi sunt condamnate să coexiste. Când paşnic, când conflictual.

Noua lume va fi majoritară doar acolo unde industrializarea, cu tot ce-a însemnat ea, a fost dusă până la ultima consecinţă. Adică în Nordul industrializat. China este un caz special. Este poate singurul caz în care noua lume va fi dominantă înainte ca vechea lume să se fi desăvârşit.

Toate aceste schimbări nasc nelinişti sociale şi teamă. Şi teama este cel mai mare obstacol în faţa schimbării, cu atât mai mult cu cât nu este foarte clar spre ce anume evoluăm. Dar cea mai mare eroare ar fi să căutăm răspunsuri în trecut.
Sigur, unele principii şi mecanisme vor continua să fie valabile şi să funcţioneze. Va fi noua lume una fără stat? Indiscutabil, NU! Deşi natura şi funcţiile statului se vor schimba dramatic şi ele. Fără pieţe? Indiscutabil, NU! Dar ele probabil vor suferi o serie de transformări, deşi este prematur să ne pronunţăm în legătură cu natura acestor transformări. Dar sigur aceste transformări îşi au originea în procesul de globalizare.

Se va pune în discuţie proprietatea? Sigur, mai ales în domeniul bunurilor simbolice, vezi disputa în jurul drepturilor de autor. Nu şi regimul proprietăţii. Vor mai exista bunuri publice? Sigur, DA! Este posibil ca în anumite domenii bunurile publice să-şi crească ponderea. Vor mai exista servicii publice? Poate, şi în orice caz ponderea lor va scădea.

Oricum ar fi, soluţii la problemele actuale şi de viitor nu le vom găsi în trecut. Şi poate din acel trecut vom învăţa să nu mai credem în dogme, să nu mai absolutizăm modele. Noua lume va fi o lume a modelelor deschise, dinamice, adaptiv-optimale, nu a unora închise, rigide, dogmatice.

Cel mai mare pericol pentru noua lume va veni din două direcţii, şi ambele privesc informaţia. Una dintre direcţii este aceea că prea multă informaţie va ucide informaţia. Acea informaţie relevantă, care contează în procesul de decizie. A doua direcţie o reprezintă adâncirea asimetriei de informaţie. Şi bogăţia va veni tocmai din această asimetrie de informaţie. Prea puţini oameni vor dispune de capacitatea de a scoate „semnal util” din tsunamiul de informaţii irelevante care ne asaltează.

Şi mai este un pericol. Dacă inventarea tiparului ne permitea să trăim mai multe experienţe de viaţă, prin literatura ficţională şi non ficţională, noua lume ne permite să trăim în mai multe lumi. Şi sunt deja oameni care nu mai deosebesc realul de virtual. Suntem de-abia la începutul acestei evoluţii, şi este prematur să spunem care vor fi consecinţele acestei schizofrenii la pătrat.

Trăim faza cea mai periculoasă, în care crizele identitare se manifestă în modul cel mai virulent, în care nesiguranţa obligă situarea pe poziţii extreme. Şi extremismul naşte extremism. Din păcate…

de Constantin Gheorghe

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.