Angajatul roman, in special cel din first (ca sa nu zic low) level este dependent de sefi cu figuri paternale. El prezuma jobul ca pe o extensie a familiei, si nu doar simbolic, literally.. Si nu doar jobul, societatea in ansamblu. De la seful direct pana la politicienul din varf, imaginea patriarhala a tatalui ocrotitor este o conditie obligatorie pentru confortul sau. Adu-ti doi patagonezi d-astia si e ca si cum l-ai tradat, ai dat-o afara pe ma-sa din pat si ti-ai adus amanta. Care-i obligatoriu o curva pusa sa strice casa. Eu am avut angajata, in buricul Bucurestiului, o rusoaica enervant de serioasa. Mi s-a reprosat ca prea vorbesc cu ea, iar cu ei nu, ceea ce era fals, sicanele proaste erau la ordinea zilei, de fapt incercari disperate de a mi se atrage atentia ca nu e ok. Plus ca in Romania se vorbeste in romaneste, da! Nu in engleza! A rezistat 5 saptamani.

Da, e o forma de xenofobie manifesta. Adica frica! Invatati cu dezbaterile noastre cu pretentii intelectuale am uitat p-aici, prin bula, ca xenofobia este un sentiment foarte primitiv si instinctual. E o emotie simpla, la fel de neverbalizata ca emotia primara parinte-copil.
Vine de jos in sus, nu invers cum crede CTP sau alti degrabă analizatori de cauzalitati sofisticate. E o gelozie abrupta si neintermediata. N-are la baza nicio conceptie complexa si structurata despre straini, ci doar o frica nedeslusita de ceva nefamiliar. Atat de nefamiliar incat devine un pericol.

In care „familiar” este inteles la propriu. Nu e despre ceva recognoscibil, e despre familie!

Suveranismul se straduie de veacuri sa puna aceasta emotie in propozitii si sa profite de ea. Constienti ca nu si pot verbaliza frica, pentru ca nu detin aparatul argumentativ si nici vocabularul necesar, oamenii cauta explicatii si justificari care mai de care mai paralele. Rusoaica mea avea obligatoriu defectiuni din fabricatie, in fiecare zi mi se comunica la secunda ce nu facea conform unui manual precis de pretentii. Incredibil de precis, nerespectat de catre ai nostri niciodata, fireste, dar devenit brusc un etalon. Initial chiar m-am bucurat, ca prostul, crezand in potentialul pozitiv de a-i monta la treaba mai serios si mai aplicat, m-am inselat grav! S-au instigat reciproc la revolta si atat. Angajatii mei romani nu aveau niciun fel de prejudecati politice fata de etnia ei, ar fi fost macar un argument, chiar daca unul stupid, nu! Prejudecatile politice sunt pe un alt level, nu pe acesta, nu orbanismul este la originea povestii. Nu ca e rusoaica, putea sa fie si aborigena, nu, nu e pregatita! Mama vitrega poate sa fie Dumnezru pe pamant, nu e mama… Nu pune painea in cosulet cu fata in sus, ca mama, o pune invers, ca neoamenii! La fel si la Ditrau, nu ca-s aia negri, sunt patronii niste hoti. Adica taticu’ e un curvar care nu mai are ochi pentru ce frumos am facut noi căcuţă.

De fapt patronii au rupt lantul de iubire. Au abandonat copilul in copăiţă, ceva nepermis. Xenofobia se traduce in ceva atat de simplu. Tăticu’ si a gasit o pe alta, noi ce facem? Uite, mai si vorbeste cu ea, nenorocitul…!

Clasa muncitoare este absolut deloc internationalista, ci din contra. Internationalismul este o elevatie intelectuala si artificiala care i a fost atat de gresit asociata.

de Tudor Dumitrascu