Locuiesc la câteva sute(nu multe) de metri de Colegiul Național Sf. Sava. Onor puștimea care-l populează trece, venind dinspre Metrou, prin fața blocului meu. Azi dimineață aud, fără să vreau, ce discutau un el și o ea. El, din cele spune, înțeleg că stătuse ceva vreme pe afară, învățase și în putredul Occident. Și-i spunea duduii: ”Din punctul meu de vedere, România este țara libertății absolute! Pot să fac ce vreau! Vreau să beau, nu mă întreabă nimeni de vârstă. Vreau să fumez, la fel. Droguri? Fără număr! Nu mă întreabă nimeni când plec, de ce plec, când vin! Nu-și vâră nimeni nasul în treburile mele! Depinde doar de mine ce aleg din libertatea asta!”

Libertate absolută? La dracu, da! Începând cu seful cel mare și terminând cu ultimul boschetar, fiecare face doar ce vrea. Fără să dea socoteală cuiva. Fără să fie constrâns de ceva: lege, morală, chestii d-astea retrograde. Actorii cer lucruri legate de drept, judecătorii și procurorii fac grevă, medicii nu mai trebuie să dovedească existența unor studii, loialitate, responsabilitate, servirea binelui public au dispărut din obligațiile celor care populează instituțiile statului. Comunism, ce mai! Jos Ciuma Roșie!

de Constantin Gheorghe