Se tot agită spectrul dezastrului climateric, dacă nu reușim să limităm creșterea generală a temperaturii la sub 2 grade Celsius până nu știu când, 2100, probabil. Iar pentru asta ar trebui, dacă nu inventăm cine știe ce tehnologie-minune, o descreștere dramatică a economiei, în special a consumului.

Sigur, soluția mi se pare genială. Totul e să inventăm o mașină a timpului, îl aducem pe ceaușescu înapoi, și ne organizează micuțul o penurie ca la mama ei! Dincolo de glumă, sigur că lumea se poate întreba: ”Bă, sunteți idioți cu încălzirea voastră? Că afară sunt minus 50 de grade celsius!” Asta la Chicago, un oraș uriaș, care produce multă, multă căldură, pe care o radiază în exterior, fără ca asta să însemne mare lucru.

Să ne înțelegem: nu neagă nimeni două fenomene. Primul: activitatea umană are un impact asupra mediului, cu tot ce înseamnă asta. Al doilea: că intrăm într-o perioadă caracterizată de înmulțirea fenomenelor meteo extreme. Dar avem mult de lucrat pentru a dovedi cât din asta se datorează activității umane și cât Naturii, ca atare. Pentru că nu doar omul influențează clima, ci și Natura.

Avem, din păcate, prea puține date statistice fiabile, pentru a construi un model de evoluție a climei. Când timpul geologic se referă la milioane de ani, ce să faci cu date culese sistematic de vreun secol, și cu o precizie mulțumitoare, de vreo 50 de ani? Suntem încă în faza lui ”Știm că nu știm!”

Asta nu înseamnă că nu trebuie să facem nimic. Avem ce face, avem cu ce face. Dar ne trebuie un plan realist, solidaritate, pentru că este un risc global, ce nu poate fi gestionat decât global, și mai ales, trebuie să depolitizăm subiectul, pentru a-l face accesibil cetățenilor. Ei trebuie sensibilizați. Dacă acționăm acum, chiar modest, costurile vor fi mici. Dacă pierdem vremea în dispute stupide, o s-o cam punem, mai devreme sau mai târziu.

Poate greșesc, dar imobiliarele sunt principalul motor al fenomenelor acestora extreme. Urbanizarea accelerată e dușmanul, nu automobilul, nu cărbunele, nu vaca și bășinile ei. Sună aiurea, dar nu e. Toate civilizațiile care ai concentrat foarte multă lume într-un singur loc au eșuat, într-un fel sau altul. Cu cât distanțele de la care se aprovizionează un oraș sunt mai mici, cu atât impactul asupra naturii este mai mic. Intuitiv. Evident, se poate demonstra asta și statistic.

Noi avem o șansă uriașă să scăpăm de unele dintre consecințele fenomenelor meteo extreme, dacă limităm creșterea unor orașe precum Bucureștii, și încurajăm dezvoltarea celor mici, cu impact mic asupra mediului. Zic și eu, nu dau cu vortexul…

de Constantin Gheorghe