Nu sunt negaționist. Ar fi și greu să ignor faptul că suntem în plină tranziție climaterică. Spre ce, dracu știe. Ei bine, în loc să ne concentrăm asupra reducerii costurilor, umane și materiale, ale fenomenelor extreme care însoțesc această tranziție, lumea a rămas la ”E încălzire globală!” ”Mâncați borș, nu e!”

Nimeni nu poate spune ce ne așteaptă la capătul tranziției, și nici când se va sfârși ea. Dar dacă în loc să pierdem timpul cu tot felul de dezbateri sterile, ideologizate absurd, în loc să ne uităm la copiii salvatori ai planetei, am face niște lucruri, simple, nu ne-ar mai fi atât de rău.

În primul rând ne putem schimba modurile de consum. Demența ambalajelor din plastic este cea mai mare problemă legată de mediu. Ea a fost posibilă concentrării comerțului cu bunuri alimentare și nealimentare în mâna câtorva rețele globale de retail, din motive de maximizare a profitului. Ce ne-ar deranja să ne ducem să umplem sifoane la o mică sifonărie de cartier? Să ne cumpărăm, sau facem, sucuri naturale acasă? Să cumpărăm de la măcelăria din colț ce avem nevoie, în hârtie sau carton, reciclabile/biodegradabile? Lista e lungă.

China are probleme grave cu mediul. Știe asta, știe și costurile. Dar a ales să nu se mai scarpine în fund, să facă discuții savante. Avem nevoie de păduri? Să le plantăm, tovarăși! Avem nevoie de mai multă energie din surse regenerabile? S-o producem, tovarăși! Automobile electrice? Să le producem, tovarăși!

Noi ce facem? Nimic! Stăm și înjurăm statul, și nu facem chiar nimic! Pentru că nu vrem! Pentru că nu ne interesează! Pentru că nu ne pasă! Altminteri vrem o țară ca afară!

de Constantin Gheorghe