Exact despre tarabele din templu vorbim acum, despre ipocrizia fariseilor, despre credinta reinterpretata. Tu spui ca vezi foarte multi romani care adera, care se implica, mai multi ca niciodata, care nu mai vor sa fie priviti cu „dezgust si mila”. De asta mi-e si frica! Uite-te cinstit in sinea ta si intreaba te cine sunt cei cu adevarat plini cu dezgust. Si fara mila. Citeste le comentariile, urmareste-i. O sa gasesti exact opusul milei in multi dintre ei. O sa gasesti furie, o sa gasesti exact satisfactia vecinului de palier care se bucura ca n-ai platit intretinerea, o sa gasesti dezgust, o sa gasesti raportari foarte gresite la conceptul valorilor fundamentale, o sa gasesti ignoranta, multa de tot, manipulare cat cuprinde, o sa gasesti franturi de propaganda mincinoasa care se muleaza exact pe ce cele mai primare frici si spaime omenesti. Hai sa nu mai idealizam dragostea umila de Dumnezeu si de Hristos a poporului, nu din dragoste o sa iasa lumea la vot. Nu e ca un fel de rugaciune comuna spusa in cor la Piata Universitatii. Apropo, stii cat de putini ies sa si mai aduca aminte de eroii revolutiei? Mai multi il comemoreaza pe Ceausescu, asta nu spune nimic despre noi? Da, nu e un moment de pioasa reculegere. E, dimpotriva, o eruptie atent dirijata de umori usor de exploatat. Iar ce e cel mai si cel mai grav, este un prim exercitiu extins de anti-democratie. Sa fim seriosi, noua ca natie nu prea ne au placut niciodata mofturile astea occidentale: Piata Universitatii. Faptul ca toate acestea presupun niste reguli de conduita in societate ne a cam enervat mereu. Femeia mai trebuie si batuta cateodata, copilul cu dizabilitati mai trebuie si dat afara din scoala, divortata e demna de mila si de oprobiu, femeia pe tocuri e cam curva, hai sa spunem lucruilor pe nume. Pasunismul unor predicatori care vorbesc despre dragostea de neam si de tara este o poveste draguta pe care o cantam in cor in timp ce ne inselam nevestele sau eludam tot felul de alte reguli. Nu e nimic neomenesc nici in asta, nu suntem neaparat mai rau decat altii, dar macar sa nu mai fim ipocriti. Nu e vreo dovada de Credinta Adevarata in Lumina Hristica daca intelegem ca exista homosexuali dar alegem sa-i tratam ca pe indivizi de rangul 2. E doar ipocrizie. Si homofobie simpla. La fel cum in societatea romaneasca exista si misoginie la greu si alte forme de exprimare a superioritatii unora in fata altora in niste registre mai degraba excesiv de traditionaliste. Iar traditia nu e deloc o comoara ingropata, e mai degraba o lada dintr un pod uitat in care doar cateva dintre lucruri chiar au valoare, restul sunt gunoaie. Inteleg fervoarea ta religioasa cand te asezai pe 22 decembrie in genunchi la Pta Universitatii, si eu am avut o, dar hai sa nu confundam lucrurile. Nu e un razboi cu eroi aici, impotriva unui dusman nemilos. Nu suntem la revolutie unde niste ticalosi omorau nevinovati pe strada. Suntem in 2018 iar problemele noastre ca si societate vin de la prea putina educatie nu de la prea multa. De la prea putin spirit civic nu de la prea mult. De la prea multa intoleranta nu de la prea putina.

de Tudor Dumitrascu