Dacă te uiți superficial la starea economiei românești, poți spune: Ce mare scofală că nu avem Guvern și nici proiect de Buget? Cu atât mai bine! Statul e prost administrator!” Nimic mai fals!

Modelul economiei românești este unul binar. O parte, substanțială, a economiei este globalizată prin intermediul capitalului străin, care o deține. Așteptările acestei părți în privința acțiunii guvernamentale sunt foarte mici. Nu-i interesează decât taxe și impozite cât mai mici, reguli sociale puține spre deloc, să stea în banca lui cu salariul minim, ajutoare de stat când investesc, și, dacă se poate, ceva infrastructuri, deși se descurcă de minune și fără ele, altminteri s-ar agita să investească și în domeniul ăsta.

Economia autohtonă, însă, este moartă fără acțiunea guvernamentală. Este vorba atât de comenzi în diferite domenii, dar mai ales de susținere prin diverse scheme de ajutor de stat, stimularea creării de noi întreprinderi, pregătirea forței de muncă, transferuri de tehnologie, măsuri de protecție a pieței interne, etc. Cum sunt mai toți cu finanțarea pe muchie de cuțit, orice sincopă în plata bunurilor și serviciilor furnizate este un prilej de îngrijorare. Uneori e o problemă de supraviețuire.

Una dintre funcțiile de bază ale statului, în economie, este planificarea strategică. Adică nenorocitul ăla de proiect de țară, simplificat vorbind. Iar când vorbim de stat, și de planificare, stat e și Guvernul, dar și administrațiile locale.

de Constantin Gheorghe