-schiță pentru un paragraf-
Starea de AȘTEPTARE.
”A se uita spre” [ex+specere, lb.lat.]. Un fel de ”să vedem ce o să fie…”
”Să vedem” – Undeva, între ”a avea răbdare” și ”a ezita”, se intuiesc niște nuanțe ale inerției încă necatalogate. Mă refer la timpul care, nici dilatat, nici comprimat, se acumulează în neștire și inundă memoria cu apa lui brumărie. Nu-i cunoști natura, nu-i știi adâncimea.
”Ce o să fie” – Lucru ciudat divinația, până la urmă. E mai mult despre trecut decât despre viitor. Poți prefigura viitorul, desigur. Condiția e să cunoști bine trecutul. Dar starea de așteptare e dovada cea mai limpede a faptului că anamneza nu funcționează.

de Mario Barangea