[….] aveam în vremea aceea un vis recurent, se repeta cam o dată la două-trei săptămâni: se făcea că eram într-o bibliotecă, rafturile erau din greu încărcate cu volume enorme, legate în piele vișinie.

De fiecare dată când, la întâmplare, scoteam o carte, era mereu aceeași – un dicționar. Un vocabular aparte, compus din cuvinte necunoscute ce trimiteau către stări la care în realitate nu mai putem avea acces, la sentimente pe care nu le mai putem avea. Cum ar fi tristețea foarte specifică de a merge întruna pe un drum drept.

Se știe doar că drumurile drepte sunt cele mai obositoare [….]

De Mario Barangea

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.