Dacă nu ne facem urgent un proiect național de dezvoltare, dracu ne ia! Datoriile trebuie plătite! Cu ce? De unde bani? Din impozite, lula! Am tot scris despre asta: există o limită și pentru reducerile de taxe și impozite. Este o minciună povestea aia că așa lași mai mulți bani oamenilor. Dar neputând finanța decent serviciile publice, omul ăla va cheltui mai mult pentru educație și sănătate. Iar la cât sunt de mici salariile, mai mult păgubește. Există un soi de ”salariu social”, care vine din redistribuție, salariu social tot mai mic. Iar faptul că unora bogați le rămân mai mulți bani nu înseamnă că ăia vor da cu bani în noi. În niciun fel: nici via consum, nici via investiții. Uitați-vă la americani: a funcționat vreodată schema asta? Atunci bine, pa!

E cazul să ne luăm gândul de la fondurile europene ca motor al dezvoltării. Nu dezvoltă nimic! Spuneți-mi, câte locuri de muncă permanente au creat aceste fonduri în 15 ani, cu acelea de preaderare, cu tot? Dacă creau, nu se accelera emigrația din motive economice DUPĂ aderarea la UE! Trebuie să găsim noi surse de finanțare. Este obligatoriu! Să ne ierarhizăm prioritățile! Să planificăm strict investițiile! Să lucrăm în logica recentralizării scopurilor și mijloacelor, inclusiv prin decuplarea proiectului de dezvoltare de ciclurile electorale. Să revenim la planul cincinal, sau, mai bine, să avem planuri pe șapte ani. Dacă UE are planificarea bugetară pe șapte ani, România tușește dacă face la fel?

Un lucru la fel de important: trebuie să refacem elitele administrative. Recrutați și pregătiți oameni, crescuți în ideologia servirii statului, a binelui public. Fără un stat puternic, coerent, planificator strategic, nu vom face nimic!

Dar dacă suntem ocupați cu gândăcelul de autostradă, cu alegerile anticipate și cu MuiePSD, vom continua să ne afundăm în subdezvoltare. Și se pare că nu ne pasă…

de Constantin Gheorghe