14.7 C
București
luni, mai 10, 2021

Sculptorul infinitului

Și mama lui Brâncuşi, ca multe alte mame din zilele noastre, şi-a dorit un alt drum în viață pentru fiul ei (cel de-al șaselea copil al familiei) decât cel ales de el. Ea îl vedea preot în satul natal, așezat la casa lui şi cu o puzderie de copii, aşa cum era obiceiul. Brâncuși însă avea alte planuri. El a vrut să fie el însuşi!

La o vârstă fragedă, din cauza bătăilor primit de la tatăl și frații săi, pleacă de acasă, la Târgu Jiu și munceşte în diverse locuri, printre care şi uncenic la o tâmplărie.
La doar 27 de ani primeşte prima comandă: bustul generalului Carol Davila. Evident, o onorează impecabil!

Creația sculptorului a urcat neîncetat, el fiind neobosit în căutarea formei proprii. Cred că nu este exagerat să îl numim un geniu al artei contemporane, deoarce este singurul care a reușit să ofere oamenilor ceva la care ei tânjesc încă din vremurile biblice: o scara spre cer – Coloana Infinitului!

Chiar şi după atâția zeci de ani, operele marelui creator, se regăsesc printre marile capodopere ale lumii.

Cateva exemple cunoscute:
Bustul lui Gheorghe Chițu (1897-1898)
Scaun colțar (1900)
Bustul lui Ion Georgescu (1902)
Bustul generalului Carol Davila (1903-1912)
Orgoliu (1905)
Copilul (1906)
Cap de copil I (1906)
Bustul Victoriei Vaschide (1906)
Bustul doctorului Zaharia Samfirescu (1906)
Supliciu (1906-1907)[3]
Copil dormind (1906-1908)[4]
Capul unei tinere fete (1907)
Cumințenia pământului (1907)
Bustul lui Petre Stănescu (1907)
Sărutul (1907-1908)
Somnul (1908)
Muza adormită (în marmură și în bronz) (1909-1910)
Monumentul funerar al lui Petre Stănescu din Buzău (1910)
Rugăciunea (1910)
Visul (1910)
Măiastra I (marmură albă) (1910)
Sărutul (Monumentul funerar al Tatianei Rachevski) (1910)
Măiastra II (bronz) (1911)
Portretul lui George (1911)
Muza (1912)
Fiul risipitor (1915)
Mica franceză (1915)
Vrăjitoarea (1916)
Coloana Sărutului (1916)
Principesa X (1915–1916)
Adam (1917)
Muza A (1917)
Tors de tânăr (1917–1922)
Coloana fără sfârșit – lemn (1918)
Adam și Eva (1921)
Vatra (1934)
Cocoșul (2) (1935)
Foca (1936)
Regele regilor (1938)
Broasca țestoasă (1940)

Dar să nu credeți ca sculptura era singurul său talent. Nu. Pe lângă faptul că devine autodidact, el învăţând singur să scrie şi să citească, Brâncuşi se pricepea şi să cânte de minune la o vioara cioplită chiar de el, ba mai mult, deoarece în timpul studiilor este susţinut financiar de epitropia Bisericii Madona Dudu din Craiova, el învață să cânte în strana bisericii, având o voce plăcută.

În 1904 pleacă din România. Călătorește prin Austria, Ungaria şi Elveţia ajunge în capitala Franţei, iar în data de 27 martie 1907 îşi deschide propriul atelier.
Pe 12 aprilie 1956, octogenarul, lasă prin testament atelierul său parizian, cu toate capodoperele sale, Muzeului de Artă Modernă din Paris. De ce vă întrebați? Deoarece statului român a refuzat categoric!
La 16 martie 1957 Constantin Brâncuşi este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.
Concluzia… O trageți voi!

Roxana Dobrescu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.