Să vorbim despre încălzirea globală. Anul acesta, ca și anul trecut, NU am pornit nici măcar o secundă aerul condiționat. Deși au fost perioade cu temperaturi ridicate, dar nu insuportabile, pentru că nu a fost umezeală mare.

Dar mai este ceva, și nu știu cum băgăm asta în ecuația schimbărilor climaterice. Blocul în care locuiesc are opt etaje. Majoritatea schimbătoarelor de căldură ale aparatelor de AC sunt montate pe latura curții interioare. Tot acolo sunt montate și schimbătoarele de căldură ale aparatelor magazinelor de la parter, mult mai mari. Ei bine, falimentul celei mai mari părți a magazinelor a fost norocul nostru. Pentru că nici noi n-am mai folosit intens aerul condiționat. Foarte puține au funcționat vara asta.

Este foarte greu să faci să funcționeze un aparat de aer condițional la parametri normali, dacă în jurul schimbătorului de căldură nu circulă aer, adică nu bate vântul. Iar în curtea interioară nu bate! Pe latura dinspre Calea Victoriei e jale, uneori, iar din cauza Cathedral Plaza, și spre General Berthelot e la fel, când bate vântul sau e viscol. În curtea interioară e calm!

Asta e problema: puzderia de aparate de aer condiționat, amplasate aiurea, care nu au unde dispersa căldura scoasă din casă. Consumul de electricitate crește, pentru că omul vrea ”răcoare”, iar aparatul lucrează din greu. Altceva ar fi ca aceste clădiri să aibă aer condiționat de tip industrial, montate, spre pildă pe acoperiș, iar clădirile să fie presurizate. Aerul extras ar fi trecut și răcit prin perdea de apă, iar căldura ar fi mai ușor disipată. N-am văzut nicio construcție de locuințe cu așa ceva în București. Cele de birouri, da, dar nu locuințele. Cum nu am văzut în locuințele nou construite decât centrale termice individuale, nu de bloc sau de cartier. Sursă de poluare și ele, și de căldură, și în timpul verii.

Una peste alta, individualismul este sursă de încălzire globală. Poate vi se pare că ceea ce spus este ușor pueril și schematic. Dar este o realitate. Și spune ceva: împotriva schimbărilor globale nu putem lupta decât colectiv. Dacă mai suntem capabili să acceptăm asta.

de Constantin Gheorghe