Revin la subiectul cu ”cooperativizarea la sat”. Este o imensă eroare să nu faci diferența între marile exploatații agricole, și micile ferme, dar și între agricultura de tip industrial și agricultura tradițională, pentru că în spatele etichetei ”bio” se află doar o imensă excrocherie de marketing.

Marile ferme se descurcă: își pot permite investiții în tehnologii de ultimă generație, dar și în specialiști. Micile ferme, nu. Or micile ferme ar avea ca rațiune de a exista tocmai prezervarea tehnologiilor și produselor tradiționale. Cum legătura cu trecutul s-a rupt, ea poate fi refăcută doar cu aportul cercetării și învățământului superior agricol.

Dacă statul vrea să le ajute eficient, ar trebui să practice și altfel de subvenții: subvenționarea transferului de cunoștințe. Personalul didactic universitar și cei din cercetare ar putea fi plătiți în plus dacă ar presta un număr de ore pe teren, la exploatații private, care fac contract cu ei. Am văzut întâmplător, cred că la TVR 1, un tip care se plângea că el n-a dar cu chimicale în seră, și l-au năpădit fie nu-ș ce păienjeni, fie alte gângănii. Păi, există alternative la chimicale, fie din plante, fie plantarea unor specii care feresc legumele de atacul acestor insecte, fie introducerea insectelor care se hrănesc cu dăunătorii.

Sunt și alte lucruri pe care le-ar putea învăța de la specialiști: de exemplu, introducerea unor soiuri vechi, a unor noi legume, că doar n-om mânca numai roșii. Împreună ar putea genera cerințele pentru utilaje specializate, adaptate nevoilor micilor fermieri. N-or fi murit definitiv ”Mecanica Agricolă” și nici industria mașinilor agricole. Mai mult, se pot construi și testa roboți, nu foarte complicați și scumpi, care să facă operații care cer multă muncă manuală. În fond IT nu se reduce la scris ca tâmpiții linii de cod, și atât.

Una peste alta, e nevoie de un plan. În care să existe și statul, și privații. E nevoie și se soluții punctuale, imediate, dar și de acțiuni pe termen mediu și lung. În toate astea cercetarea trebuie să fie elementul de bază. Că ea nu se reduce la studii leșinate de filosofie sau la de politologie. Să mă ierte filosofii că sunt nedrept cu ei. Dar asta e situația. Alții creează locuri de muncă și bunăstare, nu ei. Iar cu stomacul plin poți să și filosofezi.

Bun, acum e acum: cine face planul, și cum reușim să-l scoatem din zodia nefericită a ciclurilor electorale?

de Constantin Gheorghe