Pornind de la o știre: undeva în Franța a fost închisă o fabrică de papetărie. Au plecat vreo 568 de oameni. Situată într-o zonă în care locul de muncă este mai rar decât apa în deșert, o parte din angajați nu s-a resemnat, și a găsit o soluție pentru reluarea producției.

Două lucruri. Primul: sindicatele franceze chiar există. Și se implică nu doar în organizarea de greve și de manifestații. Cred că asta e ultima lor grijă. Principala lor misiune, asumată, este păstrarea locurilor de muncă și a drepturilor sociale ale angajaților. Pentru asta luptă și cu angajatorii, dar și cu guvernul sau cu băncile. Asta e important. Dar la fel de important este și sprijinul membrilor de sindicat. Cum spune articolul din Le Monde, foștii angajați din departamentul de cercetare-dezvoltare au lucrat pentru definirea unui nou produs, folosind oportunitatea deciziei de a interzice vesela de plastic în restaurante.

Al doilea lucru: protecția mediului nu e doar clămpăneală de sloganuri. Astfel de inițiative, care pot părea insignifiante, din perspectiva marilor idealuri ale corifeilor ecologiei pure și dure, protejează cu adevărat mediul. Nu conferințele stupide, în care niște idioți își pasează pisica moartă unii altora, cu gândul la recompensele pe care le primesc de la marii poluatori. Câte lucruri, simple, dar cu impact, s-ar face și la noi, dacă am avea niște minți limpezi, care să arate drumul. Atât! Doar că noi căutăm tot felul de gâze, ca să avem de ce nu face!

Revenind la realitățile noastre: câte fabrici nu ar fi putut fi salvate, dacă muncitorii și sindicatele le apărau? Dar ei hăuleau prin orașe, cerând închiderea lor! Acum se uită în zare și visează la Ceaușescu! Cât despre elitele intelectuale ale României, Dumnezeu să le odihnească în pace! Deși vii, pentru societate sunt moarte de mult. Asta e.

de Constantin Gheorghe