Previzibil pentru gradul de responsabilitate si solidaritate al membrilor societatii, gestionarea pericolului contaminarii cu COVID 19 se imparte intre discretia autoritatilor si provocarile celor care asista de pe margine.

Primii incearca sa evite panica si prefera sa minimalizeze riscurile. Asta nu inseamna ca suntem si capabili sa reactionam coerent sau eficient.
Ultimii sunt fie indiferenti, fie trateaza situatia in bascalie, fie profita de vulnerabilitatile inerente unei organizari deficitare a statului. Acestia din urma sunt cei mai iresponsabili, fiindca au un plan si ratiune pentru ceea ce fac.

De aceea, specularea fricii si a pericolului imaginar, in scop politic, devine, in sine, o vulnerabilitate la siguranta nationala. Abia in acest moment, politicienii ar trebui sa lase deoparte razboaiele personale sau electorale. Ar fi cea mai mare dovada de responsabilitate ca acestia sa inceteze cu glumele, propunerile fanteziste sau jocurile lor pe spatii mici.

In manualele de strategie militara, planificatorii sunt atenti la starea de spirit a populatiei si la capacitatea de coordonare a institutiilor. Este mai usor sa vulnerabilizezi/cuceresti o tara prin operatiuni psihologice si haos intern decat prin forta militara.

de Claudiu Lucaci