Mie, unuia, mi se pare delirant felul de a gândi al celor care conduc Franța acum. Iese în seara asta premierul și spune: ”Băbăieți! Nici să nu vă gândiți! Puteți să vă dați cât veți vrea cu curu de asfalt! Nu schimbăm nicio iotă direcția!„

După care adaugă:”Preferăm să taxăm carbonul, în loc să taxăm munca!” Da, doar că la taxarea muncii se adaugă acum și taxarea ”fructelor” ei. Adică ce-i mai rămâne truditorului după ce plătește ce taxe și impozite are de plătit, mai decartează și o taxă pe poluare! Și zice premierul că până acum au tot crescut taxele și impozitele, și odată cu ele și datoria publică. Dar acum, cu o taxă în plus, va fi altfel! Negreșit! Cu taxa asta scade datoria publică! Pe seama puterii de cumpărare, dar a uitat s-o spună.

De fapt, nimeni nu știe ce are de făcut, și nu doar în Franța. Povestea asta cu ”păstrarea echilibrelor macroeconomice”, a ”disciplinei financiare” este una horror! Pentru că nu e o soluție! Este o problemă în plus!

Credința că mâna invizibilă a pieței le rezolvă pe toate a paralizat gândirea tuturor. Nu, piața nu este ceva în afara, și deasupra noastră, un soi de Dumnezeu 2.0. Piața înseamnă, de fapt, oameni, cu interese clar definite, care își trag spuza pe turta lor, având acces la toate butoanele puterii! Piața este un basm pentru copii tâmpiți! Câtă vreme a existat voința statului, a autorităților publice, de a păstra un echilibru între muncă și capital, lucrurile au mers relativ bine. Acum nu mai există această voință, puterea este, toată, de partea capitalului, binele public nu mai există.Există însă o rezervă generoasă de Macroni, gata să dea iluzia schimbării, fără să schimbe, de fapt, nimic.

de Constantin Gheorghe

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.