Politica este uneori o arta, dar de cele mai multe ori un spectacol. Arta presupune indemanare, pricepere, elocventa, moderatie, finete si precizie. Spectacolul contine tupeu, nebunie, sentimente, inselatorie, curaj extrem, cinism.

Publicul face diferenta intre cele doua forme de reprezentare a puterii in functie de protagonisti si decade istorice.

In ultimii 60 de ani, un om ca Boris Johnson sau Donald Trump n ar fi ajuns niciodata in varful ierarhiei. N ar fi obtinut nicicum sustinerea establishmentului politic, si cu atat mai putin a electoratului.

Dar acesta este trecutul. Prezentul se construieste diferit. Tocmai acele tari care si au asigurat sisteme de control si echilibru democratic au inversat miscarile politice interne.

Spectacolul politic n ar fi existat fara avansul tehnologic major care a fost pus in slujba deturnarii sensului firesc al alegerii rationale.

Este vremea celor care promit si se prefac. Arta lor este punerea in scena a unui spectacol grandios: cucerirea puterii prin orice mijloace. Scopul nu conteaza, cat timp rezultatul este saturararea publicului cu tinte si teme false.

Atat SUA cat si UK se indreapta spre autocratii cu aspect si functii democratice. Modelul lor de societate ne va spune in curand (daca D. Trump scapa de procedura de destituire) cum se reorganizeaza sistemele democratice in noua paradigma de conducere a statului.

de Claudiu Lucaci