Vreau o paranteza de la pandemie, o discutie despre libertarianism. Pentru ca vad palcuri de intelectuali rasati, aprigi la manie impotriva libertarianismului, care omit ceva esential: proprietatea termenilor.

Libertarianismul inseamna – foarte simplu – fara reglementare! Si este un concept nu doar de stanga, este mama si tatal stangii.

Fara reglementare/libertarianismul a aparut in secolul 19 ca o miscare politica in primul rand anti-statala. S-a nascut si a evoluat in paralel cu comunismul, al carui dusman de moarte a fost exact pentru ca Marx marsa pe ideea supra-reglementarii – adica a sporirii rolului statului. Libertarienii explica extrem de clar un principiu foarte simplu: reglementarea egal inechitate si ca toate formele juridice impuse din exteriorul subiectului sunt generatoare de dezechilibru social, moral, etc. Statul (guvernamantul), spun ei, este principalul promotor si beneficiar al multiplelor reglementari -este factorul care impune, de fapt este cel care le produce pentru a perpetua asuprirea. Prin urmare trebuie sa dispara. Dar celula de baza care mentine sistemul (vorbim despre statul secolului 19) si care a fost la originea intregului tumult al istoriei este de fapt proprietatea! Statiul exista pentru a apara proprietatea. Proprietatea este un furt, spun ei si trebuie lichidata.

Diferenta? Si Marx spune ca proprietatea este ne-etica, doar ca el vrea s-o arondeze statului, adica transforma o reglementare intr o supra-reglementare. Pentru Marx libertatea inseamna existenta unei supra-puteri (o autoritate suprema) in locul altora mai mici. Pentru libertarieni libertatea insemna ca nimeni nu trebuie sa si aroge vreo forma de autoritate. Adica exact invers.

Buuun. Si iaca vine secolul 20 si apare libertarianismul de dreapta (neoliberalii). Ce preiau ei din discursul stangii secolului 19? Exact – problema statului. Neoliberalii sunt practic de acord cu disparitia statului ca factor reglator, pe care il gasesc la fel de asupritor ca si modelele lor – anarhistii (libertarienii) de secol 19, doar ca in locul comunitatii pe care anarhistii o vedeau singura capabila sa si poarte optim de grija, propun ca piata, fara restrictii, a fie cea care dicteaza regulile. Evident, omit si principala cauza a problemei- proprietatea. Nu doar ca o omit, de fapt o glorifica.

Diferenta este in optica. Pentru stanga libertatea vine reglementata doar de necesitatile comunitatii, in dreapta de cele ale individului. Pentru ambii insa inamicul primordial este statul si suprareglementarea, Tot ceea ce excede nevoia directa a individului (singular sau in comunitate) se numeste si produce asuprire.

Asa cai, stimati intelectuali anti-liberarieni, as vrea sa va decideti, dar coerent daca se poate, impotriva carui tip de libertarianism sunteti. Dar cu mare atentie. Pentru ca daca o sa vi se pare simpla alegerea si o sa spuneti ca impotriva amandurora – va numiti doar niste simpli comunisti.

de Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.