În Wikipedia am găsit următoarea definiție:
„Viitorul este o perioadă de timp nedeterminată care urmează prezentului. Sosirea sa este considerată inevitabilă ca urmare a existenței timpului și a legilor fizicii.
În teoria relativității restrânse, viitorul este considerat a fi viitorul absolut sau conul de lumină viitor. În fizică, timpul este considerat a fi a patra dimensiune a universului.
Viitorul și conceptul de eternitate au fost subiecte majore de filozofie, religie și știință.”
Am următoarea întrebare – pe ce se bazează oamenii de știință când afirmă că sosirea viitorului e inevitabilă? Ca să dau un exemplu, atunci când un autoturism se deplasează pe autostradă, șoferul consideră că sosirea următoarei borne kilometrice e inevitabilă. Dar pentru aceasta trebuie îndeplinită o condiție esențială – să existe suficient combustibil în rezervorul mașinii, fiindcă în caz contrar, aceasta s-ar opri.
Ei bine, la fel trebuie să stea lucrurile și în cazul viitorului – el va sosi dacă „mașinăria” numită Univers va fi alimentată în mod constant cu un anume tip de combustibil. Care e acesta? Cel mai probabil, e vorba de radiațiile emise de stele sau de activitățile vulcanice ale planetelor, la rândul lor un efect remanent din perioada de început a evoluției cosmosului.
Problema este că un savant rus, Nikolai Kozîrev, a calculat și a găsit că acel combustibil din interiorul soarelui ajunge doar pentru câteva sute de ani. Atunci a apărut întrebarea – de unde își „procură” steaua noastră rezerva de energie, astfel încât să strălucească de câteva miliarde de ani? El a găsit următorul răspuns – soarele este alimentat de către energia timpului, o afirmație care i-a șocat pe ceilalți savanți.
De fapt, ce a vrut el să spună? Că soarele, ca și planetele și orice corp din univers, „plutește” într-un ocean de energie potențială, exact ca un burete într-o cadă cu apă. Este vorba de o proprietate numită și „energia punctului zero”, adică ceea ce rămâne într-un spațiu vidat, după ce acesta a fost răcit la temperatura de zero absolut și ecranat față de radiațiile electromagnetice.
Cu alte cuvinte, stelele sunt doar niște „traductori” sau transformatori de energie cosmică în formă vizibilă, iar rezerva latentă este tocmai acea misterioasă „energie întunecată” pe care oamenii de știință au descoperit-o, dar despre care nu știu mai nimic. Cu toate acestea, ea reprezintă circa 72% din totalul energiei universului. Savantul rus consideră că este vorba despre acel „eter”, cândva la modă în lumea științifică, dar căzut în dizgrație datorită unui experiment (Michelson & Morley 1887), care azi e pus sub semnul întrebării.
Am citit undeva că un savant ar fi descoperit o metodă prin care putea efectiv să „stingă” soarele nostru, ceea ce ar fi avut ca efect răcirea planetei noastre până la temperatura de 4 K (circa -269° C), având ca rezultat dispariția completă a oricărei forme de viață. Aflându-se de proiectul lui, guvernul țării respective ar fi decis să-l omoare în secret, fără judecată publică.
Este evident că, dacă existența eterului cosmic va fi dovedită, înseamnă că avem la dispoziție o cantitate practic nelimitată de energie curată, nepoluantă, care ne poate ajuta să ieșim din sărăcia și mizeria în care ne zbatem astăzi. Dacă vor dori asta și politicienii noștri.

de Gilly Graur