Este bine cunoscută teoria privind expansiunea universului, care se manifestă încă de la începuturile sale. Totuși, am o nedumerire, legată de teoria relativității generalizate a lui Einstein. De ce, pe tot parcursul acestei inflații cosmice, parametrul timp este considerat liniar? Adică, mai precis, dacă s-a stabilit că expansiunea galaxiilor se produce în ritm accelerat, de ce n-ar fi valabilă această regulă și în cazul celei de-a patra dimensiuni? Problema e atât de greu de înțeles, inclusiv de către savanți, încât am fost nevoit să introduc o a cincea dimensiune, care să poată măsura inclusiv ritmul de variație a parametrului timp.
Privit din acest „unghi”, timpul comun (liniar) apare ca o dreaptă orizontală; dar dacă cumva, în decursul miliardelor de ani, el și-a schimbat ritmul (având în vedere interrelația indisolubilă dintre spațiu și timp), atunci timpul ar putea să fie o dreaptă oblică, ascendentă, o curbă de tip trigonometric, de gradul 2, 3 etc., logaritmică sau exponențială. Această problemă deosebit de spinoasă n-a fost niciodată scoasă în evidență, deși teoria continuumului cvadridimensional ar trebui să lege între ele cele 4 dimensiuni printr-o ecuație. Ei bine, fizicienii n-au agreat această formă simplificatoare și au folosit mereu în ecuații noțiunea de viteză, așa încât, ori de câte ori încercăm să separăm cei doi parametri, adică spațiul de timp, acest lucru nu poate fi realizat.
La o analiză mai profundă, iese în evidență faptul că viteza nu e definită pe bază rațională, ci intuitivă, ca o consecință a faptului că noi vedem obiectele din jur mișcându-se. Dar, dacă am avea posibilitatea ca de la un buton să variem acestă mișcare, până la oprire sau chiar întoarcere la o stare anterioară, atunci parametrul „viteză” și-ar pierde brusc semnificația actuală și s-ar vedea clar că e nevoie de un parametru nou, care să ne arate cum variază viteza de mișcare a obiectelor, în cazul unor evenimente similare, a căror desfășurare ar putea fi controlată așa cum se controlează derularea unei casete video cu ajutorul unei telecomenzi.

de Gilly Graur