A reinceput nesfarsita si incredibila rememorare a povestii despre cum 70 de oameni au fost omorati de pompieri, de Arafat, de Guvern, de Banicioiu, de Primarie, de politistii care nu arata suficienta empatie, de Piedone, de cel care filmeaza din partea ISU, de spitale, de medici, de coruptie, de absolut oricine altcineva mai putin de patronii care aproba cu o maxima durere de sine supraaglomerarea si focul deschis intr-un cavou incuiat, captusit cu lemn si carpe. Si asta de undeva de la distanta, de la un pahar relaxat si aerisit de proseco.

De undeva de la distanta intr-una dintre cele mai aglomerate seri ale anului in orice club!

Un ofiter ISU scapa o injuratura in stresul momentului la adresa mortilor. Analistii din studiouri mai gasesc un vinovat. Patronii de la Colective nu injura pe camere, doar li se rupe ca nu se poate iesi din capcana. Sunt singurii care stiu asta cu precizie. Doar si-au incuiat cu lacate propriile iesiri alternative. Unde a fost coruptia aici? Niciunde. Probabil, inainte de incendiu, primesc un telefon din club: „sefu’, e plin, mai lasam sa intre?”, „Mai baga, da-i in plm”. Despre ei nicio vorba! Nici macar una.
Cel mult i-au injurat pe morti, ragaind niste sampanie, pe cand inca erau vii…

La Colectiv oamenii mor cu mult inainte de orice posibila interventie dintr-un motiv simplu – nu pot sa iasa din uraganul de foc. Probabil doar dinamitarea unei portiuni de zid ar fi putut salva ceva. Dar noi analizam de ce vorbeste Arafat la telefon in imaginile noi dezvaluite azi. Aici e problema…

Orice si oricine a fost in tura in noaptea aia e vinovat. Mai putin vinovatii. Uriasa exploatarea gazetaresc-politica a evenimentului a reusit sa eludeze intregul adevar simplu. Niste oameni prea frecventabili, prea de succes si prea asemanatori cu noi – modelele perfecte ale republicii hipstero-colectivist-capitaliste isi incuie cu buna stiinta niste sute de semeni intr-o capcana a mortii. Apoi pleaca.

De 4 ani absolut nicio vorba despre asta. Adica despre noi insine.

de Tudor Dumitrascu