Black Lives Matter şi All Lives Matter sunt două discursuri rivale şi, aparent, imposibil de reconciliat.

Însă nu e greu de văzut că cele două enunțuri se presupun reciproc şi inevitabil, că – altfel spus – sunt condamnate la codependenţă.

Pe de o parte, e perfect adevărat că „vieţile negrilor contează”; dar asta e adevărat tocmai fiindcă ideea că „toate vieţile contează” reprezintă – cum zic filosofii – „condiţia de posibilitate” a BLM.

Pe de altă parte, „toate vieţile contează” nu are sens decât dacă „vieţile negrilor contează” la fel de mult ca ale hispanicilor, albilor, asiaticilor etc. O parte a blocajului de comunicare cred că vine de la faptul că BLM a devenit un semnificant gol, o arenă semiotică în care se dispută sensuri opuse ale ideii că „vieţile negrilor contează”.

Având în vedere că această mişcare este una descentralizată şi neinstituţionalizată, adică fără un comunicator unic şi clar, mesajul ei este asimilat şi perpetuat în două moduri destul de diferite:

1) Pe de o parte, ca un mesaj : a) incomplet, b) incluziv şi c) revendicativ. a) Incomplet: vieţile negrilor contează la fel de mult ca ale celorlalți oameni. (Adică soarta personelor de culoare este importantă, dar nu în mod unilateral, ci la fel de importantă ca ale celorlalţi oameni).b) Incluziv: negrii vor – nu doar juridic, dar şi de facto – să fie trataţi la fel ca celelale rase. Altfel spus, vor să le fie recunoscută pe deplin umanitatea, apartenenţa la o categorie universală. c) Revendicativ: problema este una de revendicare legală sau principială a unor drepturi încălcate.

2) Pe de altă parte, ca un mesaj complet, exclusiv şi vindicativ.

a) Complet: vieţile unui grup contează în măsura în care un grup este suficient de vocal încât să se facă auzit şi temut.

b) Exclusiv: dacă actualul context este unul adversativ, un joc cu sumă nulă, orice succes al grupurilor defavorizate nu poate fi obţinut decât cu preţul unui teritoriu pierdut de adversari.

c) Vindicativ: negrii fac parte dintr-un grup care a suferit nişte traume istorice, prin urmare, nu există dreptate pînă când beneficiarii actuali ai nedreptăţilor trecute nu îşi ispăşesc „vina” de a fi moştenitorii unor privilegii nemeritate. Asta e un soi de „răzbunare” simbolică a traumelor istorice.

Cred că fără să fie distinse cele două sensuri posibile ale BLM, orice discuţie în contradictoriu riscă să rateze dezacordul real dintre interlocutori. Adică riscă să fie o non-discuţie.

de Daniel Nica

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.