Este cazul să ne îngrijoreze ceea ce se ascunde în spatele deciziei de a interzice circulația a peste 800.000 de autoturisme vechi din zona Parisului. Trecem peste faptul că este o taxă ecologică indirectă, pe care oamenii o plătesc prin limitarea dreptului lor la liberă circulație, care se va reflecta în relațiile de muncă(posibila pierdere a locului de muncă), creșterea costurilor transportului, etc. Este vorba despre starea reală a industriei auto, din Franța, dar nu numai.

Se forțează astfel retragerea din circulație a mașinilor vechi, și înlocuirea lor cu altele noi. Doar că programele de tip ”Rabla” nu mai funcționează. Pentru că mașinile noi, sub pretextul că sunt în acord cu norme severe anti-poluare, costă absurd de mult! Iar omul obișnuit nu mai are bani! Nu poate suporta costul unui autoturism nou, chiar cu prima de casare inclusă. Clasa de mijloc se destructurează, ascensorul social o ia în jos, sărăcia din muncă este în creștere abruptă.

Asta trebuie să ne dea de gândit, de vreme ce industria auto contează atât de mult în producția industrială a României. De fapt, toate țările foste socialiste sunt îngrijorate: Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, suferă de aceleași slăbiciuni. Pentru că se construiesc mașini la care publicul are tot mai puțin acces, din cauza prețului. Este absurd! Încă o demență a capitalismului zin-zin!

Una peste alta, vin vremuri grele. Dacă nu se acționează acolo unde trebuie, adică la plata muncii, adică asupra măririi salariilor, toate stimulentele care merg spre capital nu rezolvă nimic.

de Constantin Gheorghe