Nu că n-ar fi un pic straniu, dar simt nevoia să fiu puţin kantian. (Spun că e un pic straniu, fiindcă, după ce ai corectat, comentat, adnotat şi notat referatele de la examenul studenţilor, să simţi nevoia de a fi kantian e ca şi cum, după ce te-au durut şalele fiindcă ai urcat până la etajul 2 cu trei sticle de apă minerală în sacoşă, te-ar apuca nevoia de a urca pe Vârful Omu cu un  motostivuitor în cârcă…). Am sesizat un „paradox” tot mai prezent în mediul online. Poţi citi aici numeroase texte foarte bune despre evitarea intoxicării, a dezinformării, a manipulării prin ştiri false ori anapoda interpretate. Minunat. Ni se vorbeşte despre verificare a informaţiei, despre filtrare ş.a.m.d. Excelent. Esenţial este să gândeşti cu mintea ta, să nu te laşi dus ori condus la concluziile altora. Fără îndoială. Sunt prezentate în amănunţime tehnici, strategii de lectură etc. Impecabil. Există, aproape invariabil, şi un pronume („ei”) care strânge în semnificaţia sa mulţimea proştilor, escrocilor, netrebnicilor, hoţilor (ş.a.m.d.) care lansează ori „pun botul” la ştiri false ori la interpretări tedenţioase. O.K. Însă rămâne ceva ce tot nu pricep. În genere, autorii acestor iscusite şi utile avertismente, îndemnuri şi demonstraţii sunt oameni realmente bine pregătiţi, fini intelectuali cu experienţă şi talent. Atunci, cum se face că, în tocmai textele menite a ne învăţa cum să evaluăm informaţia cu obiectivitate, în spirit ştiinţific, se vede de la 10 poşte care sunt opţiunile personale ale fiecărui semnatar? Din primele două rânduri ale fiecărui astfel de discurs, e absolut clar ce partid simpatizează omul, ce doctrină i se pare lui mai tare şi mai tare, pe cine detestă şi ce portret ţine pe noptieră. Păi, nu era vorba că trebuie să fim obiectivi? În regulă, fiecare cetăţean are dreptul la propriile opţiuni, dar să le explici altora cum e să fii echidistant în vreme ce le sugerezi că proştii sunt „ceilalţi” (ştim noi care) îmi sună uşor contradictoriu. Luaţi doi oameni admirabili (nici o ironie aici!) din rândul celor care publică regulat astfel de poveţe ştiinţifice şi veţi constata că, atunci când analizează una şi aceeaşi informaţie, ajung la concluzii diametral opuse – în funcţie de preferinţele pe care ştiaţi dinainte că le are fiecare dintre dânşii. Dacă unul era dintotdeauna de părere că ursuleţii de pluş sunt periculoşi pentru că riscă să ne sufoce în somn, iar celălalt era de părere că ursuleţii de pluş salvează vieţi pentru că plutesc bine şi ne putem ţine de ei când alunecăm în Dâmboviţa, din informaţia că un argentinian a murit înghiţind un răţoi de lemn, primul va trage concluzia că răţoii de lemn seamănă cu ursuleţii de pluş (dovada: acesta l-a ucis pe argentinian), iar al doilea va trage concluzia că răţoii de lemn sunt tot ce poate fi mai deosebit de ursuleţii de pluş (dovada: acesta nu i-a salvat viaţa argentinianului; dar, dacă avea un ursuleţ de pluş, acum era bine-merci). Mă întreb dacă nu cumva o tehnică propagandistică rezidă în a te revolta şi a-ţi avertiza cititorii împotriva tehnicilor de propagandă. Fireşte, tu eşti specialist, adică pur aidoma cristalului, mintea ta funcţionează ca o lamă de ras, iar, de aceea, discursul tău coincide cu raţiunea lumii. Că mai coincide şi cu opţiunile tale – asta reprezintă rezultatul examinării ştiinţifice a faptelor şi a informaţiilor. Nu ştiu ce mă face să-mi amintesc de libertatea ca necesitate înţeleasă. Hm. 

            P.S.: Am uitat să spun de unde şi până unde kantian. Păi, vedem lucrurile prin ceva ce seamănă cu nişte forme a priori ale tra-la-la.

            P.P.S.: Oricum, după cum tocmai s-a demonstrat, Pământul nu este nici rotund, nici plat: e cubic. Numai dobitocii şi netrebnicii susţin altceva. Hai Steaua!              

de Sebastian Grama                                             

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.