O doctorița îmi povestea cu ce se ocupă în timpul rezidențiatului: puțin cu pacienții, mult cu administrativul. Mai precis întocmea fișele cu materialele cerute spre decontare la CNAS pe fiecare bolnav și, și mai exact, cu inventarea de diagnostice mai productive (mai scumpe că tratament) și ascunderea sub preș a altora devenite prohibite din motiv de statistici oficiale. Adică dacă România a eradicat sifilisul, de exemplu, orice spital trebuie să-l facă pierdut din raportări. E o cutumă veche, cu o sursă evidența înainte de 1989 când, oficial, bubuiam de sănătate, mai ales pe chestii din astea rușinoase.

În spitalul public o mană spăla pe altă și toată lumea e multumită. Tot în spitalul public propoziția de mecanic auto a medicului „vino la clinică și te rezolv” este la fel de cutumă. Omul, cu șapca în mană în fată lui dom doctor-zeu, nu-și pune niciodată întrebarea de ce nu poate fi rezolvat acolo, pe loc, așa că se duce fără să cracnească la 300 de lei consultația la clinică unde își petrece zeul cealaltă jumătate din timp. Și unde deja e mult mai aglomerat decât la stat pe diverse specialităti. Oricum, e altceva! Asistente (aceleași dar devenite brusc) drăgute, podele curate, merită banii. Domnul doctor aduce cleentii, spitalul de stat scăpa de ei, din nou, toată lumea e fericită. Pentru că a devenit urât să dai spagă, te bucuri că acum se numește „consultație”. Nu poți să nu te duci că dacă zeul te cheamă îți imaginezi că știe el ceva, că acolo sunt doar bacterii prietenoase, aerul miroase altfel, măsută și patul din cabinet, identice cu alea de la stat, au în plus niște efecte curative miraculoase, etc. De fapt, că să nu te mai înghesuie boshetarii pe scaune în sală de așteptare. Dacă te ai dus din prima la privat și ceva e pe bune nasol cu ține, îți ia banii pe întrevedere și te trimite la stat, unde, recunoaște chiar el, există dotări mai bune!! Și nimănui nu-i sună asta paradoxal! De ce? Pentru că ne place…

Una peste altă, astfel presiunea pe bugetul de asigurări e (pare) mai mică, oamenii, deși asigurați, își plătesc din buzunar tratamentul, mai răman în sistemul public niște săraci care insistă enervant că trebuie să se trateze pe asigurare, plus aia cu probleme cu adevărat grave pe care privatii n-au chef să le abordeze pe motiv de investiții prea mari. Medicul are grijă să le selecteze clientelă, îi adulmecă de la sursă p-aia cu niște bănuti sau suficient de disperați cât să și facă și un credit, e agentul de vanzări nr 1. De aici, interesul lui că la stat treabă să meargă bine nu e egal cu zero ci are valoare negativă. În mintea mea, recunosc, proastă tare mai ales pe chestii din astea birocratice, totuși e evident că aia puțini care chiar contribuie la fondul național de solidaritate pe sănătate nu beneficiază de el. Nici ei și nici rudele lor. Zic sar’mană că au cu ce și se duc la privat. Punct. Credeți că asta e o sursă de frustrare și de desolidarizare? Ohoho… Religia clinicii private devenită templu îl omoară pe copilul anesteziat, dar pentru toți asta e o excepție. La maternitatea unde naști pe 3000 de euro (minim) te trimit la stat dacă apăr complicații, dar ce culori frumoase au pereții și ce mișto e inăuntru. Zici că ești în filmele americane. Asistentele curățele de la recepție chiar fac să merite să aștepți cu florile-n mană să -ți nască nevastă…

Am încercat să citesc , n-am înțeles nimik, recunosc. Dar actualmente eu nush cum să numesc ce se intamplă: corupție, inselăciune, talhărie, altfel, oricum, totul e pe fată. Medicul își concurează propriul loc de muncă din instituția publică face prozeliți pentru ailaltă. Oricât m-am chinuit să buchisesc pozițiile de azi vis–vis de liberalizarea accesului la fondurile publice, n-am găsit nici o referire la această problemă evident imorală de care știe toată lumea. Cum legarea de glie medicului este exclusă, toate merg cum le știm. Dacă tot nu mă duc la să mă tratez, nu bine îmi iau salariul pe firmă? ! uite de ce răman din ce ce contributori. Iar filozofic vorbind cum săracii devin din ce ce enervanți pentru că „huzuresc” spitalul de pe muncă astorlalti.

Dacă liberalizarea ar fi pentu oricine se duce cu cardul de asigurat oriunde este aproape la indemană, ar produce anomaliile astea? Probabil nu. Nu tehnic financiar cum, sigur există acest sistem tările dezvoltate. Dar ar presupune că milfele bogate să nască langă celelalte insalubre la , ceea ce ar compromite complet brandurile spitalicești de lux. Care azi nu oferă asigurarea că la complicații ce să- facă ci niște valori de status pe care poți să le povestești prietenilor cu ochii cap. Iar in România asta e the shit…!

de Tudor Dumitrascu