Vrem, nu vrem, 16 februarie 1933 este o dată în istoria modernă a României. O Românie pe care trebuie s-o cunoaște, nu s-o idealizăm, sau s-o denigrăm, fără să știm despre ce vorbim. Iar ca să o cunoaștem, prima condiție este să vrem asta. Remarc, nu fără neliniște, refuzul cunoașterii. De ce, mi-e greu să spun. Dar refuzul este prezent, și net, fără nuanțe.

Nu pot să nu pomenesc despre un lucru pe care îl consider un semn bun pentru responsabilitatea civică a indivizilor. Faptul că niște oameni au ieșit în fața Guvernului, pentru a protesta, pentru a-și face auzită vocea, este un lucru bun. Rezistența în fața unei guvernări abuzive și tembele, care încalcă toate regulile, își bate joc de Constituție și de legi, se organizează. Bine, acolo nu erau tefeliști cu smarfoane aprinse. Erau oameni care credeau în niște valori. Și care se simțeau ofensați de felul în care sunt tratați de o guvernare iresponsabilă. Că au fost puțini? Numărul nu contează. Contează gestul. Și am credința că vor fi mai mulți.

de Constantin Gheorghe

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.