Eu cred că nu prea mai știm ce se întâmplă cu adevărat în România profundă. Altminteri n-ar fi existat reacții de genul celor pe care le-am văzut, când câteva trenuri au rămas blocate în gări, din cauza copacilor căzuți pe linii, în timpul viscolului. ”Cum, nu găseau primarii/prefecții autobuse și ceva ceai cald/apă minerală/ceva de ciugulit pentru pasageri?”

V-ai întrebat dacă orașele alea unde s-a întâmplat să se oprească trenurile mai au transport în comun/transport care să funcționeze și duminica? V-ați întrebat dacă gările alea mai au vreun rost, câtă vreme abia dacă mai trec trei-patru trenuri pe zi pe acolo? Credeți că e vreun chioșc prin gară? Credeți că, dacă, Doamne ferește, populația trebuie evacuată rapid, accident chimic, să spunem, au de unde rechiziționa autobuze/microbuze/camioane, când ele sunt moarte economic? Ce pot face primarii, când ei nu pot plăti servicii publice minime? Nu judecați totul după București/Cluj/Iași/Timișoara și alte câteva orașe mai pricopsite!

Apoi, cum ar fi plătit eventualele servicii primăriile/prefecturile? Că n-au făcut licitații! Veți zice că plătește CFR. Care CFR? CFR Călători este doar un operator pe șinele CFR Infrastructură, care e în altă parohie. Că așa a vrut Berceanu, cu binecuvântarea lui băsescu: să spargă CFR în trei entități: călători, marfă, infrastructură. De atunci s-a ales praful!

E cazul să ne calmăm: țara asta a fost făcută fărâme! Și nu le va mai lipi nimeni la loc, niciodată!

de Constantin Gheorghe