Dischete pentru demachiaj si-o ciocolata. Lungesc gatul ca sa-l vad mai bine, mijind astigmatismul pe focus. E cu spatele. Si e normal pana aproape de glezne unde pantalonii i se umplu brusc de strassuri. Ca sa se incheie cu niste pantofi luciosi pe care stralucesc alte nestemate. Frumos, la fel si gestul.

E miercuri noapteà la non-stopul din fata blocului si e coada.

In spatele lui e un tip cu capul excesiv de mic fata de trupul dominat de burta. Are un tricou galben care luceste ca becul. O, probabil, ospatarita iesita din tura, cocosata de slaba si supta la fata de munca ii urmeaza. Ma uit nesimtit in cosul ei, ori un copil ori o bunica paralizata o asteapta acasa si e singura, se vede dupa ochii ingrozitor de responsabili care-i lucesc mort, adanc ascunsi in orbite. Prea responsabili pentru varsta ei. Eu imi iau toba de curcan si pateuri si, ca toata lumea, imi ascund discret cumparaturile in speranta aparentelor. E ora la care se cumpara prezervative, ciorapi, tampoane, peturi mari de bere, pateu ieftin si sticksuri. Ciocolata era deja un statement. Intuiesti oboseala din samponul de care cineva si a adus aminte abia la ora asta. Noaptea la non-stop mai apare cate una cu rimelu-ntins, de asta care si-a petrecut mult prea mult timp aranjandu se pentru un date exagerat de rapid incheiat, pusti tatuati veniti dupa alcool ieftin, isi numara maruntisul cu mare atentie si-l infig in inca o bere, toate soiurile de extreme iesite la prada, deranjati nitel din ritualurile lor de noapte de lumina excesiva din magazin. Pe toti ii enerveaza, o vezi dupa capetele infipte intre umeri si tropaiala de la coada. Nu-s cuplurile relaxate de prin Dorobanti, cazute din masini de fite pentru fructe exotice, cu un el carator agreabil de cos si o ea preocupata de etichete ambigue, nici tigancile galagioase in slapi si treninguri tipatoare din Pantelimon, alea care ti dau mereu impresia ca-s foarte ocupate dupa mersul hotarat spre o noua punga de seminte si o cola, nu, e un working class semidepresiv tacut, tacut si sumbru. Noaptea miroase a parfum ieftin amestecat cu nitica transpiratie, mai ales in weekend, de la fetele retrase spre cartiere dupa cate un baiaram de la care s-au carat scarbte, cerand repezit si ragusit slimuri, guma si servetele umede, baieti pre-adulti aranjati la camasi nepotrivite, barbosi incruntati care palmeaza bautura, nimeni peste 30 de ani, toti grabiti mereu sa scape de becurile ucigatoare pentru personalitatile lor, probabil mult mai volubile pe intuneric. Mi-ar placea enorm sa stiu spre ce se indreapta.

Nu, nu m-am mutat la non stop.

de Tudor Dumitrascu