De șapte ani economia crește. Crește puterea de cumpărare. Semnificativ chiar. Crește consumul. Crește și economisirea internă. Cresc importurile. Crește producția industrială, crește și cea agricolă. Ce nu crește este oferta de bunuri și servicii din producție internă. Ceea ce chiar nu pot să înțeleg. Producem destule, ceea ce dovedește că baza productivă s-a refăcut, în mare parte, s-a diversificat. Doar că nu producem pentru piața internă. Că nu mâncăm cablaje auto în loc de spaghete, și nu ne încălțăm cu anvelope de iarnă în loc de pantofi.

Acum este dramatic de evidentă ruptura din economia României. Avem două economii: una globalizată prin intermediul multinaționalelor, căreia îi merge bine, are piețe, produce, inclusiv profituri indecent de mari. Și economia în principiu destinată pieței interne, care nu acoperă nevoi de bază. În această economie nu se investește, sau se investește aiurea, managementul este de toastă jena, nu s-a auzit de cercetare-dezvoltare, nu apar noi produse, calitatea bunurilor și serviciilor este mizerabilă, iar prețurile nejustificat de mari, în contrast cu salariile de toată jena plătite angajaților.

Un mic exemplu: a apărut o bazaconie, cică Pink, un soi de poștă privată. Căreia Enel i-a oferit contract să împartă facturile abonaților. După ce două luni n-am primit nimic, azi am găsit în curtea interioară un morman de facturi, aruncate în scârbă. Care a dispărut, nu se știe unde. Deci iar n-am cu ce plăti factura. Dar oriunde dai de produse și servicii românești, destinate pieței interne, dai doar de mizerii. Citesc pe FB o mulțime de plângeri în legătură cu firmele de curierat. Cu laboratoare de analize. Practic, înainte de a înjura dublul standard practicat de multinaționale în legătură cu calitatea bunurilor vândute în România, ar trebui să veștejim lipsa de respect față de consumatori a firmelor românești.

Nu văd niciun mijloc prin care putem stimula producția internă, dacă ea nu reacționează la stimulii de piață. Care chiar există, și nu văd de ce n-ar funcționa și la noi, dacă la alții funcționează. Ce ar putea face statul, în afară de a mai tăia din taxe și impozite. Să se întoarcă la rolul de furnizor de bunuri și servicii? Cum, în condițiile în care suntem încorsetați de regulile pieței unice europene, unde privatul este rege?

Nu-mi fac iluzii că ăsta va fi subiect de dezbatere publică, și politică. Oricum în afară de ”Justiție” nu discutăm nimic.

de Constantin Gheorghe