Nu mai pot! Ce dracu caută  la Davos? Să le spună ce  ălora? Că le oferă pretextul ideal pentru a deschide o nouă piață globală: salvarea planetei? Adică mormane de bani publici, luate de la programe de dezvoltare economică și de protecție socială, și folosite pentru tot felul de fantezii tehnologice, ale căror rezultate vor fi simțite, dacă vor trăi suficient, următoarele două-trei generații?

Cu ce avem, și cu cheltuieli minime, putem limita drastic efectele posibilelor schimbări climaterice, și mai ales pe acelea ale fenomenelor meteo extreme. Putem interveni mai energic în amenajarea teritoriului, putem introduce reguli mai dure în privința felului în care construim, folosim pământul, apa, în felul în care tratăm deșeurile. Putem investi mai mult în sisteme de avertizare timpurie: sateliți știm să facem, putere de calcul, căcălău, matematicienii n-au murit, și, în general, la nevoie avem și IA la îndemână.

Apropo de asta: în loc să aruncăm banii pe rachete pe care nu le vom folosi niciodată(de când avem rachete anti-aeriene, adică de prin anii 1950, le-am folosit o singură dată, în 1989, decembrie, când ne-am doborât, din prostie, propriul nostru avion, un AN 24, pilotat de un fost coleg de facultate, Moldoveanu, piteștean și el) și nu investim în ISU? Nu doar în echipamente de salvare, ci și în altele, auxiliare operațiunilor de acest gen. De ce nu investim în oameni, în pregătirea lor, în campanii serioase de comunicare publică? De ce nu investim într-un sistem performant de culegere de date meteo?

O națiune trebuie să-și ierarhizeze corect prioritățile. Orice națiune, nu doar cea română. Dar cu isterii de genul celor promovate de Greta nu putem face asta. Iar vom umbla după cai morți, să le luăm potcoavele. Iar nu vom face nimic din ceea ce trebuie, și putem, face. Timp în care cei adunați acum la Davos ne vor face la portofel. Pentru binele nostru, și al Planetei, evident.

de Constantin Gheorghe