Să fim realiști: exodul forței de muncă va continua. O nouă generație de emigranți trebuie să-i înlocuiască pe primii plecați. Problema este că noii emigranți sunt mai puțin calificați, și mai puțin dispuși la efort și la acceptarea privațiunilor de acolo decât cei pe care îi înlocuiesc. Cei care se întorc vor avea un impact asupra economiei românești, sau vor consuma resurse produse de tot mai puțini români activi? De răspunsul la întrebarea asta depind multe. Inclusiv viitorul economiei românești și starea sistemelor de educație, sănătate și de protecție socială.

Iar soluția nu poate veni de la niște libertarieni duși cu pluta. Este nevoie, mai mult ca oricând, de un stat intervenționist, care să promoveze politici de stimulare a economiei, prin toate mecanismele posibile, chiar dacă va intra în conflict cu Bruxellesul, și de redistribuire a bogăției produsă în România. Cu atât mai mult cu cât întoarcerea primilor plecați va genera o creștere a vârstei medii a populației, cu tot ce înseamnă asta. Va fi crâncen, vrem, nu vrem.

Dar pare că nu ne pasă. Diaspora nu este decât un bazin care furnizează voturi pentru cei ”merituoși”, și atât. Iar tensiunile între România rămasă și România plecată sunt tot mai mare, iar confruntarea lor, tot mai violentă. Semn că pentru noi astea nu sunt probleme. Noi suntem fericiți: nu ne punem întrebări, nu ne interesează răspunsuri și nici aflarea de soluții. Dacă moare legendara capră a vecinului, e bine! Avem un viitor!

de Constantin Gheorghe