WSJ publică un soi de editorial, ”Guvernul nu-i poate salva pe săraci”. Nu am acces la text, capitalismul de calitate e pe bani, nu pe moca. Ideea este că da, programele guvernamentale au redus sărăcia materială, dar cu prețul creșterii dependenței și a încurajării lenei.

Problema sărăciei nu este atât de simplă pe cât pare, și nu este suficient să muncești ca apucatul pentru a ieși din sărăcie, mai ales în societăți puternic polarizate economic și social, și în care accesul la educație este atât de costisitor, precum în SUA. Mai ales că, mai nou, o educație de calitate nu-ți mai garantează un trai decent. Componenta redistributivă a statului trebuie să funcționeze, altminteri lucrurile devin și mai grave. Da, sunt și indivizi care profită cu nerușinare de pe urma unor programe sociale. Nu sunt atât de mulți, iar impactul lor asupra programelor este neglijabil.

Cu alte cuvinte, sărăcia este un mare risc atât economic, cât și social, și acest risc nu poate fi gestionat individual, ci doar colectiv. Asta e, n-am auzit ca lumea asta să fie doar pentru bogați.

de Constantin Gheorghe