Zicerea lui Funeriu: „Din păcate, învăţământul profesional dual, cu practica la firmă, înfiinţat de mine în 2012 a rămas, în ciuda succesului său (priviţi şcoala Kronstadt de la Braşov) ceva periferic” îmi aduce aminte de o povestire a lui Șukșin(sper să nu greșesc). La sfârșitul războiului, soldații sovietici se pregătesc să predea jeepul primit de la americani prin programul de ajutor, conform prevederilor din Legea de împrumut și închiriere, promulgată în 1941 de Roosevelt.

Se pun oamenii noștri să facă hârbul, care cunoscuse multe la viața lui, ca nou. Să nu facă de rușine măreața Uniune Sovietică, învingătoare în război. Dichisit, jeepul ajunge în portul Murmansk, unde aștepta un vas american. Doar că mașina nu este îmbarcată. Gheara unei macarale o înhață, și, spre jalea celor patru prieteni, o aruncă între fălcile unei prese, care o transformă într-un bloc de metal și de cauciuc.

Ce vreau să spun cu asta? Că munca și relațiile muncă se schimbă radical. Muncitorul nu mai este o ființă umană, este doar un bun material, care se vinde, se cumpără, se închiriază, se aruncă, atunci când nu mai este de folos. Se investește tot mai puțin în formarea profesională, indiferent de industrie. Nici măcar în IT nu se mai investește, pentru că Inteligență Artificială. Mă uit la disperarea cu care industria aeronautică, indiferent de țară, caută mână de lucru calificată. Oricâtă automatizare ar introduce, fără muncitori și ingineri cu experiență nu se poate!

Tirania ”valorii pentru acționari” obligă toate firmele să taie costurile cu munca ”vie”. Pleacă și bancheri, dar și simpli angajați. Intră în presa aia care-i transformă într-un amestec diform. Doar că dacă fierul vechi dădea naștere unor produse noi, din noul malaxor nu mai iese nimic!

Atunci pentru ce să pregătești forță de muncă? Ce cunoștințe trebuie să aibă la capătul unui ciclu de pregătire? Cine plătește pregătirea: sistemul public de educație? Firmele care angajează muncitor în lohn? Firmele de lohn de forță de muncă?

Cu toate astea, credința tâmpă că piața va regla aceste probleme, cu mâna sa invizibilă, și cu legea cererii și a ofertei, domină dezbaterea publică. Drept pentru care toată lumea înjură statul, pentru că nu face și nu drege pentru aprovizionarea cu sclavi a pieței muncii, și-i vrea pielea, pentru că e stat și se știe că privatul face mai bine…

de Constantin Gheorghe