„Rupe-mi pizda, nu planeta” nu e propozitia Gretei, e manelizarea unor gagicute fericite ca scapa de la scoala cu un alt scop decat eterna flendureala inutila prin parcuri la o tigara si o cola. Mica porceala adolescentina benigna are acum un soi de sens desi pentru ei miza e putin importanta in realitate. Bestializarea la cantareti latino de telenovele are fix aceasi intensitate. Toate marile miscari anti-sistem s-au scaldat in nitica – sau mai multa – pornografie mascarita, respinsa de adultii care se masturbeaza doar in intimitate, nu – Doamne fereste – in public, dar de fiecare data ne minunam la asta ca pisica la sireturi. Oricum, de cand e lumea, adulatia produce extreme si automat conflict iar problema numarul unu esta ca cu cat culoarea miscarii se departeaza de mainstream, pe atat sansele ca ea sa conteze sunt mai mici iar agresivitatea, fie ea si numai vizuala, va restrange randurile la un numar de fanatici cu adevarat dezgustatori. Isteria de azi din jurul Gretei va conduce rapid la impasul asta. Ceea ce e trist. Multe personaje inspirationale care n-au stiut sa-si gestioneze proximitatea imediata s-au scufundat asa. Cate un Dide, Bot sau Ceausescu care sa se suie pe miscari populare cu miza reala exista pe toate meridianele.

de Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.