pe când eram copil
dezvoltasem această pasiune obscură pentru desenatul de hărți. proiectam în neștire cartografii fabuloase, cu teritorii imaginate între mări și oceane existente doar în mintea mea. am abandonat frenezia hărților, cum s-a întâmplat cu atâtea alte preocupări din copilărie.
mi-am păstrat însă credința că niciun lucru nu poate fi uitat, că toate evenimentele intră în memorie și coexistă pe rutele acelea fantasmagorice într-o lume paralelă, ale cărei hărți nesfârșite sunt accesate la răstimpuri de către vreun copil singuratic, ghemuit într-un colț umbros de cameră.

de Mario Barangea