În laguna venețiană e o insulă căreia îi zice San Clemente. Are formă de lacrimă. Nu multă lume o știe. Acolo a fost o mănăstire cu casă de oaspeți pentru cruciații și pelerinii care se întorceau de la Ierusalim. Nu mai puțin de 700 de ani a funcționat astfel. În secolul XIX s-a transformat în azil psihiatric, iar în vremea din urmă într-un luxos hotel de 5 stele – piscină, teren de tenis etc. Vechile chilii monastice, apoi camere pentru pacienții tulburați (ca în imaginea de mai jos), după care duplexuri opulente, trebuie că au înregistrat în zidurile lor cel mai larg spectru al naturii umane. Doar transformările astea neverosimile sunt de ajuns pentru a rescrie monografic și la scară redusă istoria umanității ca ”istoria de la San Clemente”.

de Mario Barangea