în ultima vreme am viziuni. țin ochii închiși ca să nu le pierd. le înghit, sînt amare – vitaminele lor sînt oarbe. se așează înăuntrul corpului așa cum se desfac, lărgite până departe, cercurile apelor când arunci o piatră prin suprafețele lor.
se poate întâmpla uneori să uiți cine ești și ce vrei și e atât de bine încât speri să se dilate momentul ăsta până când i se vor rupe marginile.
de Mario Barangea