În ce privește existența „cronovizorului”, aparatul care putea să vadă evenimente din trecut pe care putea să le și fotografieze, recunosc c-am fost sceptic de la început. Fiindcă era greu de crezut că un om al Bisericii (părintele Pellegrino Ernetti) ar fi putut realiza ceva ce n-au reușit mulți alți savanți. La vremea respectivă (1972) s-a spus că înaltul prelat de la Vatican a adunat în jurul său un colectiv de 12 fizicieni, cu ajutorul cărora s-ar fi construit acel dispozitiv. Dar, după câteva teste efectuate cu succes, însuși Papa ar fi ordonat oprirea experimentului și demontarea aparatului.
De curând însă, am dat peste niște emisiuni ale posturilor Nașul TV și 6 TV, unde câțiva ingineri, psihologi și parapsihologi expuneau principiile de funcționare a așa-zisului „emițător radionic”. Aparatul are o construcție relativ simplă, fiind prevăzut cu 5 butoane de acord și două mici sertare, în care se introduc martorul și programul de lucru.
Pe scurt, aparatul nu funcționează independent, ci este legat de persoana unui experimentator, care urmărește obținerea unui efect la distanță, introducând în sertarul „martor” o mostră legată de obiectul vizat (un fir de păr, o picătură de sânge sau de salivă, o fotografie sau o semnătură etc.) dacă e vorba de o persoană umană sau o bucățică de material, o hartă etc. dacă este vorba de un obiect, un imobil sau un teren. În căsuța „program” se scrie scopul urmărit (rezultatul experimentului).
După pornirea aparatului, se efectuează un acord sau reglaj între aparat și mintea inconștientă a persoanei care îl utilizează, plimbând degetul pe o suprafață de plastic lipită de aparat până când subiectul simte creșterea frecării sau a asperității acelei suprafețe, moment în care se trece la al doilea acordaj etc. până la al cincilea. Experții spun că pe această cale se pot obține inclusiv date din trecutul persoanei, obiectului sau teritoriului vizat, care pot fi captate pe un monitor și înregistrate (salvate).
Desigur că mulți nu vor crede că există așa ceva, dar cel mai normal ar fi să încerce să experimenteze personal înainte de a nega fenomenul. Astfel s-ar putea explica funcționarea acelui cronovizor, a cărui existență s-a dorit a fi ascunsă ulterior, inclusiv prin faptul că nu s-a precizat că era vorba de un emițător radionic, ci s-a lăsat impresia c-ar fi fost vorba despre un aparat original și mult mai sofisticat, a cărui construcție ar fi aproape imposibil de reprodus acum.
Pe acest principiu își desfășoară activitatea ghicitorii și vrăjitorii din zilele noastre și chiar unii preoți, care pot face „descântece”, „farmece” și alte minunății, utilizând capacitatea formidabilă a subconștientului uman care, însă, are nevoie de susținere tehnică, întrucât mintea noastră nu se poate concentra mult timp asupra unui subiect, ci „sare” de la o idee la alta. Aparatul se găsește în comerț și poate fi testat de către cei interesați.

de Gilly Graur