Harta Imperiului Austro-Ungar, înainte și după Primul Război Mondial. Înainte, a existat o împărțire neoficială în 3 regiuni. Primele două se numeau: Cisleithania care corespundea teritoriului austriac, respectiv Transleithania pentru teritoriul maghiar. Numele lor provine de la râul Leitha, cu o lungime de 182 km, aflat pe linia de demarcație dintre Austria și Ungaria. Cea de-a treia regiune, Bosnia-Herțegovina, avea un statut separat, fiind un teritoriu recent cucerit de la Imperiul Otoman (1878) și anexat abia în 1908.
Se poate remarca faptul că Italia a anexat în 1919 un teritoriu austriac (Tirolul de Sud) având o populație majoritar vorbitoare de limba germană. Croația s-a format prin unirea a două provincii aflate sub jurisdicții diferite (nordul în Ungaria iar sudul – coasta dalmată – în Austria). O problemă spinoasă a reprezentat-o statutul regiunii Trieste, de la granița italo-iugoslavă. Aflată inițial în componența Italiei, zona a fost cucerită de către partizanii iugoslavi în mai 1945, împreună cu armata sovietică și împărțită între republicile federale Slovenia și Croația.
Prin tratatul de la Paris din 1947, teritoriul a fost demilitarizat, intenționându-se transformarea lui într-un stat independent sau un protectorat ONU. Apoi, acordul de la Londra din 1954 a prevăzut împărțirea lui în două zone (A și B), prima cuprinzând orașul Trieste, iar cea de-a doua – zona liberă a acestuia, ambele având majoritate italiană. În final, zona A (de nord) a fost anexată de Italia, iar zona B (sudică) a revenit Iugoslaviei, prin tratatul de la Osimo (1975).
de Gilly Graur