Unul dintre pașii cei mai grei, și cel mai important totodată, pentru a schimba ceva – comportament, mentalitate sau credință – este recunoașterea neechivocă a greșelii. În spatele greutății de a recunoaște greșeala stă drăcia de frică din copilărie de a fi pedepsit. Spargi o vază și o ascunzi, poate nu observă nimeni, altminteri se întrevede pedeapsă la orizont.

În primul rând, ne este peste poate să recunoaștem greșeala către noi înșine. Căci a o recunoaște înseamnă că aceasta există, că este reală, concretă; și cum s-a creat o asociere între <greșeală descoperită> și <pedeapsă> în copilărie, a da la spate greșeala presupune o eventuală fentare a pedepsei cu care venea de cele mai multe ori la pachet aceasta. Dacă nu știe nimeni, atunci nu există.

Mintea noastră face următorul raționament logic lacunic: A = B, deci B. Nu știe nimeni = nu primim pedeapsă, deci nu primim pedeapsă. Ceea ce înseamnă că nu există greșeala. Pentru că dacă am admite că există, ar veni la pachet cu eventualele repercusiuni.

Apoi, ducem greșeala la nivel de identitate. O greșeală azi, o greșeală mâine și tot așa până când undeva în minte și corp se sedimentează ideea că suntem greșiți. Nu suntem perfecți ca și părinții sau adulții din jur care nu par a greși, sau dacă greșesc, o fac foarte rar. Eventual se greșește în alte familii, iar dacă se greșește și în a noastră, noi suntem cauza. „Beau pentru că mă superi”, „rămân pentru tine” ș.a.m.d.

În terapia cognitiv comportamentală se lucrează cu raționamente de tipul „eu nu sunt greșeala. am greșit, însă greșeala este greșeală iar eu nu sunt greșit pentru că am greșit”. Noi nu suntem greșeala, greșeala este un comportament care poate fi corectat. Dacă spui o prostie, nu ești prost. Când caști, nu ești căscat. Greșeala este ca un obiect pe care îl ai în buzunar, o brichetă să spunem. Tu nu ești bricheta, o poți scoate din buzunar și pune pe masă.

Greșelile sunt absolut normale și necesare, fără greșeli lumea nu arăta în, ansamblul ei, cum arată astăzi. Nici măcar vremea nu este de tip succes tot timpul, omul de ce ar fi?

de Constantin Nica

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.