A avut loc ultima cursă comercială a unui avion care a marcat epoca sa, indiferent ce i s-ar reproșa: Tu 154.

Avionul a reflectat experiența biroului de proiectare Tupolev atât în domeniul militar, cât și în domeniul civil. Din păcate a intervenit un hiatus de vreo trei decenii, decenii marcate de dezmembrarea URSS.

Toate firmele rusești în domeniu o duc greu, concurența Airbus și Boeing a distrus piața internă, scăderea nivelului de trai și abandonarea unor proiecte în zone greu accesibile, ieșirea din Uniune a 15 republici, toate astea pus o presiune atât pe Tupolev, cât și Iliușin, iar Antonov, rămas în Ucraina, a dispărut, practic, deși are și ea o mare experiență în proiectare și fabricație.

Rușii au început să-și revină. Au două avioane de pasageri în certificare, proiecte comune cu China. Deși nu-i tocmai un succes comercial, Suhoi 100 și-a găsit o piață, și nu se comportă rău. Renaște și Iliușin, cu un model civil. Dar și rușii, ca toți din Est, au așa un fel de venerație față de tot ce-i ”occidental”.

Revenind la Tu 154, a fost un avion modern chiar și pentru momentul ăsta. Multă automatizare, înțeleg că ușor de pilotat, dacă nu ești căscat, dar care cere multă atenție în întreținere. Pe el rușii, primii în lume (cu ajutor francez) au făcut prima cabină pe sticlă, probabil pentru a o folosi pe naveta Bura. Iar din modelul ăsta a derivat Tu 155, primul din lume cu motoare alimentate cu hidrogen lichid.

Asta e, trece timpul. Păcat că noi nu am păstrat nimic de la Tarom: nici Tu 154, nici Il 18, nici Il 62. Fugim de istoria noastră ca dracu de tămâie…

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.