Despre vestele galbene. Un exemplu clasic de săraci obligați să suporte costurile de mediu. Pentru cei mai mulți, obligați să facă naveta, pentru a-și păstra locul de muncă, măsurile anti-poluare sunt moartea. Trecem peste amănuntul că a obține dreptul de a conduce costă între 1000 și 1500 de euro în Franța. Practic, transportul în comun nu există pentru ei! Transportul în comun este cât de cât util în marile aglomerări urbane. În rest, dezastru! În stânga și în dreapta autostrăzilor și liniilor TGV nu e nimic, cu excepția unor autobuze sau microbuze. Autoturismul este vital pentru locuitorul Franței profunde. Fără el e mort!
Și la noi este la fel. Ce facem, îi lăsăm în urmă pe cei din România micilor orașe și a satelor? Dați-mi și mie un exemplu de impact al autostrăzilor(alea care sunt) asupra spațiului prin care trec. Aveți? Eu n-am!

Programe de tip ”Rabla” au fost peste tot în Europa. Și? Chiar și cu prima de casare, mașinile noi rămân foarte scumpe pentru omul care trăiește din muncă. Deci nu au impact asupra poluării.
Goana după profit rapid face ca inițiativa privată în dezvoltarea transportului alternativ să fie practic zero. A, dacă pot lua moca ceva din proprietatea publică, să fie primit! Dar așa, de la zero? Exclus! Dar ce facem, că nici statele nu au bani? Păi, facem spectacol, cu discursuri inflamate și cu poze cu cașaloți eșuați! Și ne-am scos!

Modelul economic de dezvoltare este buba. Până nu-l schimbăm, nu se va întâmpla nimic pozitiv. Iar dacă îl schimbăm, cine plătește? Că dacă plătesc doar săracii, mai bine îl lăsăm așa cum e!

de Constantin Gheorghe