O sa exagerez putin.

Daca Notre Dame este un simbol al patrimoniului cultural, intelectual si religios mondial, stravechi si unic, care acopera toata plaja ingeniozitatii si existentei umane – de la cea spirituala la cea stiintifica, de ce e Catedrala Neamului doar un soi de mandrie goala si locala absurda – ceva similar cu a face apeducte de piatra in epoca tevilor subterane? Daca de acolo putem intelege spiritul secolelor 13 si 14 si imensa sa capacitate de a si depasi timpul, aici vedem doar o mare golanie populista si bugetofaga. De ce? O sa spui ca si atunci, Notre Dame tot asta a fost! In etica de azi poate, doar ca pentru vremea aia a fost o munca titanica in care omul mai intai s -a depasit pe sine si mijloacele sale pentru a si aduce omagiul sau Divinitatii intr-o forma de apropiere de ceruri similara astazi cu efortul nostru de a intelege inceputurile Universului. A fost o glorificare in ambele sensuri, exprimarea tuturor formelor de civilizatie si cultura ale epocii si epocilor anterioare. A fost o statie orbitala a vremurilor sale. De la arhitectura si pana la cele mai mici detalii ale artei gotice, totul in Notre Dame raspunde unor comandamente intelectuale si spirituale imense, inca nedeplin descifrate azi, este o viziune asupra lumii de o complexitate uriasa in care spiritul si materia si au dat mana pentru a desena o poarta. Sfanta Sofia din Constantinopol are exact acelasi fundament. Este un mesaj pentru eternitate, spuneau ei! Este civilizatia insasi.

Ce e la noi? Un monstru demn de etica secolelor 13 sau 14 construit in secolul 21! Chiar daca ar fi avut valoarea cultural artistica a unui Notre Dame (evident, nu are), astazi un astfel de monument nu mai este decat un simbol al bigotismului si grandomaniei. Si nu pentru ca Dumnezeu e mai putin important ci pentru ca rolul asumat al Bisericii nu mai este acela de unic pastrator al valorilor civilizatiei, de nod al intelegerii umane asupra timpului si naturii. Acum rolul sau pamantesc si spiritual fara a mai fi monumentalist, devine, dimpotriva, personal, intim.

Absolutismul s-a incheiat. Biserica Crestina, world wide, a ingenunchiat in fata propriilor sale erori si orori, si a cerut scuze oamenilor demonstrandu-si capacitatea de a ramane o institutie uriasa, profunda si definitorie civilizational, chiar si din afara aportului arogantei trecutului.

Biserica azi inseamna traditia impamantenita si sacra in locul grandorii, mesajul de pace in locul misionarismului si militantismului cu orice pret, toleranta in locul razboiului sfant. Azi papii si toti marii clerici contemporani ingenuncheaza in fata martirilor celorlalte religii vorbind despre mantuire prin bunatate si iubire nu prin ura!

Lucrurile s-au schimbat. Si e normal sa fie asa. Poate in mileniul urmator aroganta cu care privim azi stelele o sa devina ridicola, la fel si banii cheltuiti. Dar probabil ca ne am dori sa fim judecati dupa comandamentele noastre actuale, dupa ratiunile si etapa civilizationala in care suntem, nu dupa etica altor vremuri. Asta face din Notre Dame, la fel ca din toate marile monumente ale mileniilor trecute, simboluri iar din Catedrala Neamului doar o mostra de anacronism grotesc.

Asta a facut din crestinism un far civilizational care a strabatut epocile. Faptul ca le-a inteles si le-a secondat in cel mai fecund mod. De asta, nimeni, in era aparitiei Notre Dame, n-a mai incercat sa reconstruiasca Stonehenge-ul. Cum facem noi acum!

de Tudor Dumitrascu