Băbăieți! Nu e musai să avem criză economică, după ciclul biblic al celor șapte vaci slabe, șapte vaci grase. Economia, în faza ei financiară globală, nu mai funcționează după schemele clasice. Trebuie ”citită” cu modele noi, în realitățile de acum. Și așa modelele clasice nu explicau totul, și existau mereu abateri, unele remarcabile, de la ceea ce economiștii spuneau că este ”norma”.

Noile crize, începute în 1987, au o caracteristică, pe care puțini se obosesc să o rețină: aceea că sunt un instrument al redistribuirii avuției la nivel global. Sunt cantități uriașe de bani, care nu își găsesc un plasament în economia reală, pentru că nu produc profit practic instantaneu. Economie-cazinou? Mai mult decât atât!

Și acum suntem în aceeași situație. Prea puține sunt domeniile economiei reale care mai pot oferi profit instantaneu, cum spuneam. Au încercat tot ce se putea. Au născut giganții din domeniul IT, din media digitală. Acum ăia zac pe mormane de cash, și-au răscumpărat acțiunile, și bat din buze, așteptând ideea salvatoare. Au uitat să mai creeze, pentru că s-au birocratizat, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu mai există promisiunea recompensei grase, ca la început. Aurul, valoare de refugiu, nu oferă recompense decât în situația unor vremuri tulburi, și nici atunci. Practic toți se întreabă ce să facă acum cu banii?

Sigur, pe planeta asta sunt o mulțime de făcut, atâtea lucruri de rezolvat. Un om cu gândire normală ar investi în aceste lucruri , și ar obține profit. Chiar mare. Cu o condiție: să nu vrea profitul imediat, dacă se poate chiar înainte de a investi! Și mai este ceva: fără un efort de reducere drastică a inegalităților, a polarizării economice și sociale, actuala economie va crăpa. Criza ni se va părea o boare de vânt primăvăratec!

Cred că mulți dintre pescuitorii în ape tulburi sunt reticenți la ideea de a provoca o nouă criză. Tocmai pentru că nu le este clar cum vor ieși din ea. 2008, cu elicopterul de bani, nu poate fi repetat. A plouat cu bani, plouă și acum, dar nu se întâmplă nimic pozitiv, până la urmă. Ce ar putea funcționa, dacă inundarea pieței cu bani nu mai funcționează, tăierile de taxe și impozite, la fel? Un singur lucru: echitatea socială. Creșterea ponderii muncii în PIB. Banii ăia care zac ar putea fi folosiți pentru relansarea cererii. Doar că și soluția asta are un cusur: nu recompensează instantaneu capitalul. Deci nu va fi pusă în practică.

Până la urmă economia globală trebuie să iasă din tirania timpului mult prea scurt, și să acționeze în perspectiva timpului lung. Nu cred că poate, pentru că nu așa gândesc posesorii mormanelor de bani.

Dar sigur nu-și vor avea criza dorită. Nu sunt coapte condițiile, pe de o parte, iar pe de altă parte se schimbă generațiile și în rândul stăpânilor banilor. Și noile generații nu sunt încă sigure pe ele, și pe capacitatea lor de a gestiona haosul unei crize. Asta nu înseamnă că nu ne așteaptă ceva recesiuni, cu costurile aferente.

PS: aflu că Dacia licențiază 1000 de lucrători. Eu tot spun, de mai bine de un an, că industria auto și-o va lua grav. Ei bine, România este pe cale să afle că dependența prea mare de industria asta nu face bine sănătății economiei.

de Constantin Gheorghe