Competitia nationala de vaccinare a pornit ca la maraton. Multi inscrisi, o majoritate intra in pluton si cativa ies in evidenta. V-a amintiti ca presedintele Iohannis si a dorit sa dea un exemplu si sa fie primul inoculat al natiunii? Dar comitetul de subalterni l-a refuzat si i-a spus sa stea la rand? Aceasta era marea decizie de care depindea rezilienta sau favorabilitatea publicului fata de vaccinare.

In realitate, s-a demonstrat ca a fost o idee gresita. Romanii se decid greu, nu se incred in politicieni fiindca oricum ei au prioritate in fata omului obisnuit. In schimb, in alte tari, demnitarii de rang inalt sunt un exemplu pentru restul cetatenilor.

Intrebarea este de ce ne am chinuit 3 saptamani sa-i convingem pe oameni sa accepte vaccinarea cand s-a demonstrat in doar cateva ore ca interesul la nivel national este urias? Stiam, desigur, din cercetari sociologice ca minimum 7 milioane de oameni sunt dispusi sa se imunizeze imediat. Mai stiam ca gradul de informare in comunitati este disproportionat. Una este sa-i lamuresti pe locuitorii unui oras si alta este in comunele uitate de lume. Nu era nevoie de o strategie de comunicare nationala pentru publicul general, ci de una tintita pe grupuri rurale si urbane si pe categorii de persoane. In plus, fondurile uriase cheltuite pentru popularizarea actiunii sunt o risipa daca nu aduc si rezultate acolo unde iti propui sa cresti rata de participare.

Vorbim de o campanie inteligenta care trebuie sa raspunda numeroaselor prejudecati sau frici inerente in randul oricarui popor. Mai ales in Romania, unde neincrederea in guvernanti, ignoranta fata de dezvoltarea stiiintifica sau teama de necunoscut sunt majoritare. In alte locuri de pe glob, guvernele n-au investit bani pentru convingerea celor nehotarati, ci pentru informarea celor convinsi si planificarea infrastructurii pentru vaccinare. Era intuitiv că la nivelul livrarilor, de maximum 2 milioane de doze pana in aprilie, Romania va vaccina fara probleme si tot va mai avea o coada de milioane de doritori. Si atunci la ce ne-au folosit bicepsii si indemnurile imprimate pe tricouri? Se pare ca doar pentru provocarea a milioane de comentarii ironice, glumete sau malitioase pe retelele sociale. In schimb, pe masura avantului mediatic, masele de doritori s-au incurcat in itele sistemului informatic. Multe detalii de care depindea desfasurarea fara cusur a operatiunii au fost ignorate sau neprevazute. Fara indoiala ca nimeni nu poate sa stie la perfectie cum sa se organizeze in astfel de situatii inedite, dar aceasta nu trebuie sa fie o scuza permanenta cand organizam un hei-rup national. Ne place sa credem ca suntem bine organizati, dar daca ne uitam la Israel sau Danemarca, nu suntem nici pe departe in categoria campionilor.

De Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.