Exista o butada care i se atribuie lui Gorbaciov dupa anul 1989, in care-si avertizeaza omologul american despre marele pericol aparut in fata capitalismul odata cu prabusirea comunismului – pierderea inamicului, problema care va arunca insasi esenta sistemului occidental – competitivitatea – in derizoriu. A fost o tema larg tratata atunci si tot mai des repusa pe tapet azi. Lacomia nu va mai fi concurata de teama, capitalismul nu va mai fi nevoit sa cedeze teren in fata stangii care 70 de ani a agitat mai mult sau mai putin intentionat spectrul revolutiei bolsevice, că, pana la urma, ne place sau nu, ziua de lucru de 8 ore si concediul platit, votul universal si o multime de segmente de drepturi/asigurari/sisteme de sanatate, asa s-au obtinut. Din frica. Din cea mai pura si constienta frica.

Exista insa un dar. Michel Albert scrie in 91, Capitalism vs Capitalism unde ne spune ca e foarte superficial acest tip de analiza in principal din doua motive – 1. Pentru ca nu exista „doar un capitalism” ci o mare diversitatate de sisteme, unele aproape antagonice din multe puncte de vedere (cel german vs american, de exemplu, sau japonez vs italian) si 2. pentru ca victoria asupra comunismului a fost obtinuta nu de capitalismul sovaielnic, mai degraba social-democrat cu rezultate extrem de diferite in diverse colturi ale lumii, cel asa zis apasat de povara fricii de comunism, cel care pierdea peste tot in fata unei URSS tot mai expansive – loc in care SUA se impotmolise in anii 70 cand pierduse pe toata linia – din Vietnam si Cambodgia pana la Teheran in 79 -, nu, ci exact din contra. De ceea ce in anii 80 s-a numit revolutia „neo-conservatoare” a lui Reagan si Thatcher.

Si a mai fost un motiv. Si anume permanenta supraestimare a puterii militare si economice sovietice. Sub aceasta orbitoare himera blocul statelor capitaliste dezvoltate a dat senzatia de unitate, a lasat sa para ca exista un singur capitalism. In realitate nu este asa. Iar analiza pe care o face Albert in 1991 diferentelor dintre sisteme este socant de actuala.

Make America Great Again este inventat de Reagan, nu de Trump, poate nu stiati. Iar neo-neo revolutia conservatoare a lui Trump este inspirata de acolo. Dar, revenind, asa cum profeţa Michel Albert, marele conflict capitalist s-a mutat din razboiul cu exteriorul ideologic in cel interior. Nu intre state ci in interiorul lor. Nu intre blocuri antagonice ci intre solutii. Citez aproape exact din amintire: „europenii vor avea nevoie de mai multa initiativa si dezetatizare (vestele galbene, nu-i asa), americanii de mai mult social securities.

Iar in mijlocul unei noi tentative de restauratie conservatoare, cu atat mai acut. Nu de comunism sau himere dusmanoase are nevoie capitalismul ci de cu totul si cu totul altceva.

Discutia este infinit mai lunga si mai complicata.

de Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.